La Amsterdam, a fost deschisă expoziția „Monomania” a artistei Fiona Tan, care explorează legăturile dintre artă, fotografie și problemele de sănătate mintală în secolul al XIX-lea. Expoziția, prezentată la Rijksmuseum, analizează modul în care picturile și fotografiile din acea perioadă reflectau problemele de sănătate mintală.

În centrul expoziției se află tabloul „Portretul unui cleptoman” (1822-1823) al unui artist francez, care înfățișează o persoană care suferă de monomanie – o tulburare mentală în care o persoană este obsedată de o singură idee sau emoție. Această lucrare a servit ca punct de plecare pentru explorarea de către Fiona Tan a colecției Rijksmuseum.

Artista a folosit lucrări din colecția muzeului, inclusiv portrete ale pacienților de la spitalul de psihiatrie Salpêtrière din Paris, pentru a arăta modul în care percepția asupra bolilor mintale s-a schimbat. Ea se întreabă dacă este posibil să înțelegem ce se află în interiorul unei persoane doar uitându-ne la aspectul ei exterior.

Expoziția prezintă nu numai picturi, ci și fotografii, precum și instalații create de Fiona Tan. O atenție specială este acordată experienței femeilor în secolul al XIX-lea, când femeile considerate rebele puteau fi internate în instituții psihiatrice. Artista a recreat un budoir pentru o femeie din înalta societate, subliniind natura claustrofobică a vieții ei.

Expoziția include, de asemenea, gravurile lui Goya din seria „Nebunii”, care înfățișează o lume în care nimic nu este sigur. Fiona Tan observă satira și umorul negru al artistului, întrebându-se unde se află sursa nebuniei - în persoană sau în societate.

Expoziția „Monomania” este o încercare de a înțelege modul în care arta a reflectat problemele mentale și modul în care atitudinile față de ele s-au schimbat de-a lungul timpului. Ea invită spectatorul să se gândească la legătura dintre lumea exterioară și cea interioară, la rolul societății în formarea tulburărilor mentale.

În încheiere, Fiona Tan prezintă propria sa lucrare - un videoclip alb-negru care înfățișează o femeie citind cărți. Aceasta este o metaforă a proiectului său creativ, care se încheie cu două detalii simbolice: o șervețelă albă neterminată care seamănă cu un creier și un autoportret cu fața acoperită de o mască japoneză. Acest lucru subliniază faptul că tulburările mentale sunt inseparabile de societate.