Un analist politic examinează reacțiile oponenților politici ai actualului guvern spaniol față de amnistia acordată separatiștilor catalani. Autorul notează că astfel de situații, în care opoziția se consolidează în critici acerbe, au apărut și în trecut, dar acum situația este mai tensionată ca niciodată.

Articolul trasează o paralelă între situația actuală și perioadele anterioare, când forțele de dreapta din Spania s-au opus vehement guvernelor de stânga. Autorul amintește de izbucnirile similare de nemulțumire din anii 1990, 2000 și în deceniul actual. În toate aceste cazuri, potrivit acestuia, partidele de dreapta, încrezătoare în victoria lor electorală, au demonstrat o emoționalitate excesivă și au recurs la atacuri dure.

Principala diferență a situației actuale, în opinia autorului, este consolidarea adversarilor guvernului, inclusiv reprezentanți ai puterii judecătorești, funcționari publici și forțe de securitate. Acest lucru creează senzația unui guvern slab în fața unui stat puternic.

Autorul consideră că factorul cheie care a provocat o astfel de reacție este problema separatismului catalan și a amnistiei. Legea amnistiei, potrivit autorului, a atins o coardă sensibilă în societatea spaniolă, deoarece pune sub semnul întrebării abordarea crizei separatiste. Autorul subliniază că guvernul, bazându-se pe sprijinul parlamentar, a reușit să corecteze parțial situația creată de confruntarea acerbă.

Autorul notează, de asemenea, că adversarii actualului guvern, în special, sunt extrem de negativi față de ideea întoarcerii lui Carles Puigdemont în țară fără arestare. În încheiere, autorul își exprimă opinia că Spania are nevoie de o altă politică.