Argentina se confruntă cu un ultimatum sever din partea justiției americane în legătură cu naționalizarea companiei petroliere YPF. Un tribunal din SUA a acordat guvernului argentinian doar trei zile pentru a transfera acțiunile YPF sau pentru a ajunge la un acord cu reclamanții.

Decizia tribunalului de primă instanță, luată luni, a menținut cerințele reclamanților. Astfel, guvernul lui Javier Milei are un termen extrem de limitat pentru a soluționa disputa sau pentru a respecta cerințele tribunalului privind transferul acțiunilor.

Presupusa „privatizare de facto”, despre care vorbește judecătorul, este legată de faptul că, în 2012, nu au fost oferite condiții egale tuturor acționarilor la naționalizare. În cazul nerespectării deciziei, Argentina riscă să fie declarată în neconformitate cu decizia judecătorească. Guvernul a făcut deja apel, dar decizia Curții de Apel poate fi luată mai târziu de 72 de ore, acordate de judecătorul Loretta Preska.

Judecătorul Preska de la Tribunalul Districtual de Sud din New York a pronunțat o hotărâre împotriva Argentinei, indicând lipsa de eforturi din partea acesteia de a respecta cerințele tribunalului. Guvernul argentinian a susținut că transferul acțiunilor va provoca daune ireparabile, dar judecătorul a subliniat că aceste daune sunt o consecință directă a acțiunilor Argentinei, care a întârziat îndeplinirea obligațiilor sale.

Termenele scurte acordate de judecătorul Preska plasează Argentina într-o poziție dificilă. În ciuda întâlnirii planificate între avocații apărării și reprezentanții fondurilor speculative, experții consideră puțin probabilă ajungerea la un acord.

În 2012, la momentul naționalizării, 57,5% din acțiunile YPF aparțineau Repsol, 25,5% — Petersen Energía Inversora și Petersen Energía (două companii spaniole ale grupului familiei argentiniene Eskenazi), iar 17% — investitorilor minoritari. În 2014, Argentina a plătit Repsol 5 miliarde de dolari pentru 51% din acțiunile care au fost expropriate.

Burford Capital, un fond specializat în achiziționarea drepturilor de judecată ale companiilor falimentare, a achiziționat o parte semnificativă din acțiunile YPF deținute de companiile insolvente ale grupului Petersen și a intentat un proces în SUA împreună cu Eton Park, unul dintre acționarii minoritari. În 2023, Burford Capital și alții au primit 1,714 miliarde de dolari de la Eton Capital, deoarece Argentina trebuia să ofere aceleași condiții ca Repsol, tuturor acționarilor în momentul exproprierii, conform statutului YPF.

Preska a exclus compania petrolieră din litigiu, menținând 49% din acțiuni în mâini private. Aceasta înseamnă că statul trebuie să suporte plata în cazul unei decizii finale a instanței. La suma stabilită de judecător, se adaugă dobânzi semnificative, care cresc cu doi milioane de dolari pe zi.

Guvernul argentinian nu este în măsură să respecte decizia instanței. Acest lucru se datorează nu numai stării critice a rezervelor internaționale, ci și faptului că legea privind naționalizarea YPF interzice puterii executive să transfere acțiunile expropriate fără aprobarea prealabilă a Congresului.

Argumentele părții argentiniene, care s-au schimbat cu fiecare dintre cei trei președinți din ultimul deceniu, s-au izbit de zidul justiției americane în prima instanță. Acum, soarta Argentinei depinde de Curtea de Apel, dar guvernul și-a exprimat deja intenția de a se adresa Curții Supreme în cazul unei decizii negative.

Argentina critică valoarea despăgubirilor, care depășește chiar valoarea totală de piață a companiei. Un alt argument respins a fost legat de presupusa origine coruptă a acțiunilor pentru care Argentina trebuie să plătească despăgubiri. Aceste suspiciuni au dus la o acțiune în justiție în 2012, care nu a fost niciodată investigată și este legată de influenta familie Eskenazi și de legăturile sale cu Kirchner, cuplul prezidențial care a condus Argentina timp de 12 ani.

Familia Eskenazi, proprietari de afaceri în sectorul construcțiilor și bancar, a dobândit 15% din acțiunile YPF în 2008 și încă 10% în 2011, fără a face nicio plată pentru aceste operațiuni, deoarece li s-a permis să ramburseze datoria cu dividendele pe care le-au primit de la aceeași companie.

Dacă intrarea Eskenazi în YPF ar fi fost ilegală, achiziția ulterioară făcută de fondul Burford ar fi nulă. Instanța nu și-a exprimat interesul pentru clarificarea acestei chestiuni: plângerea este în instanțele argentiniene de peste zece ani. Abia acum, când timpul presează, cazul a început să se miște: procurorul Ramiro González a solicitat dovezi.

„Cel puțin a existat incompetență în întregul proces, dacă nu fraudă”, avertizează fostul secretar pentru energie Daniel Montamat, care consideră că acest lucru ar trebui să facă obiectul unei anchete aprofundate din partea justiției argentiniene. Montamat, care a condus compania petrolieră argentiniană la sfârșitul anilor optzeci, spune că a fost surprins că Repsol a fost presat să vândă o parte din acțiunile sale grupului Petersen și a fost foarte critic cu privire la expropriere ulterioară, ceea ce a sporit neîncrederea investitorilor în Argentina.

Cazul judiciar din SUA a declanșat o luptă politică acerbă cu câteva luni înainte de alegerile legislative. Accentul pe acest caz a fost pus de fostul ministru al economiei Axel Kicillof, care a insinuat legături între actualul președinte Milei și Burford și a avertizat că YPF nu poate fi privatizată de un judecător străin. Guvernul argentinian are puține opțiuni. Indiferent de presiunea justiției americane, are nevoie de sprijinul Congresului național pentru a transfera aceste acțiuni.