Când Mía Millán s-a născut în Spitalul din Linares

Când Mía Millán s-a născut în Spitalul din Linares, în dimineața zilei de 11 august 2017, unul dintre primele lucruri care a atras atenția părinților ei a fost o pată mare de culoare „roșu aprins” pe care fetița o avea pe piciorul drept: „Medicii au spus că ar putea fi un angiom”, își amintește Ana González. În timpul acelei prime nopți, însă, a devenit clar că nu era vorba de o malformație benignă a vaselor de sânge. „Săraca a plâns toată noaptea, disperată. S-a născut la trei dimineața și la zece dimineața încă nu se oprise din țipat. Au dus-o la Spitalul din Jaén și de acolo direct la ATI”, își amintește mama. Mía avea epidermoliză buloasă distrofică, mai cunoscută sub numele de piele de fluture din cauza fragilității extreme a acestui țesut la persoanele care prezintă această boală genetică rară și gravă care împiedică organismul să sintetizeze proteina colagen 7. Fără ea, cele două straturi externe ale pielii — epiderma și derma — nu reușesc să rămână unite, iar cea mai mică frecare sau lovitură provoacă răni și leziuni dureroase. Îngrijirea de care au nevoie este zilnică, iar leziunile pot rămâne deschise ani de zile.

„Aceste forme distrofice recesive, care sunt cele mai grave, nu afectează doar pielea, ci și mucoasele interne. Sunt pacienți care au complicații la toate organele și pot dezvolta carcinoame epidermoide, un tip de cancer agresiv care le scurtează speranța de viață”, spune Rocío Maseda, medic specialist în cadrul serviciului de Dermatologie al Spitalului La Paz (Madrid), un centru de referință la nivel național pentru această boală rară, alături de Clínic și Sant Joan de Déu (Barcelona).

Aprobarea de către Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), pe 28 februarie, a unei noi terapii genice împotriva acestei afecțiuni a deschis o lume de speranță pentru pacienți și familii. „Este ceva istoric, așteptăm asta de ani de zile”, exclamă Evanina Morcillo Makow, director al DEBRA Piel Mariposa. Această asociație oferă sprijin celor aproximativ 500 de bolnavi care trăiesc în Spania cu epidermoliză buloasă, aproximativ jumătate dintre ei având cele mai complexe forme recesive. Boala afectează între unu din 17.000 și 50.000 de nou-născuți vii.

Mía Millán acasă la ea, în Linares. O nouă terapie aprobată de EMA pentru copiii cu piele de fluture, o boală genetică gravă. Jose Manuel Pedrosa. Numele terapiei este Vyjuvek (beremagene geperpavec) și este extraordinară din mai multe motive. Primul sunt rezultatele mari obținute în studii, reușind să cicatrizeze răni care au fost deschise ani de zile în mai puțin de trei luni. Până acum, acești pacienți nu aveau altă opțiune decât să trăiască cu „un minimum de trei ore zilnice de îngrijire, bandaje și durere, plus o viață foarte condiționată de toate limitările impuse de rănile în sine și de precauțiile pentru a nu deschide noi leziuni”, explică mama Míei.

Vyjuvek este, de asemenea, foarte izbitor prin simplitatea administrării sale, deoarece este un gel care se aplică picătură cu picătură pe piele — la un centimetru una de alta — fără a fi nevoie să manipuleze rănile. Medicamentul conține un virus herpes simplex modificat care poartă în interior două copii sănătoase ale unei gene numite COL7A1. Prin infectarea celulelor dermei, agentul patogen le transferă fără a provoca daune aceste copii, iar celulele învață să producă proteina care corectează boala. „Gelul se administrează o dată pe săptămână și îmbunătățește vindecarea cu peste 70% din răni la trei luni de tratament”, ilustrează Maseda.

Un studiu publicat în revista științifică JAMA Dermatology atrage atenția asupra unei alte caracteristici a noii terapii care o face unică. Potrivit studiului, Vyjuvek este cel mai scump medicament aprobat vreodată de EMA și, de asemenea, de FDA din SUA, cu un cost care poate depăși 20 de milioane de euro pe parcursul vieții fiecărui pacient. Aceste sume se explică prin faptul că, spre deosebire de alte terapii genice aprobate până în prezent — cu prețuri care depășesc trei milioane de euro, dar care se administrează într-o singură doză — Vyjuvek poate trebui utilizat cronic pe tot parcursul vieții, cu doze uneori săptămânale în flacoane al căror preț oficial este de aproximativ 23.000 de euro.

Aceste cifre au făcut să crească printre pacienți, medici și experți teama că terapia nu va ajunge la toți pacienții care au nevoie de ea. „Există, fără îndoială, o problemă potențială cu accesul pacienților la această terapie. În funcție de numărul de pacienți care îndeplinesc cerințele pentru a-l primi în fiecare țară, prețul ridicat poate crea probleme de accesibilitate pentru plătitori și poate limita accesul pacienților”, răspunde în scris Джерело новини autorul principal al studiului, Adam Raymakers, cercetător la Harvard Medical School specializat în Economia Sănătății.

Adam Raymakers, cercetător în Economia Sănătății la Harvard Medical School. „Costul total estimat pe viață per pacient este de 13,8 milioane de euro (cu un interval de 9,2 până la 18,4 milioane) per caz de epidermoliză buloasă distrofică autozomală recesivă și 15,6 milioane (interval de 10,1 până la 20,2 milioane) pentru pacienții cu forma autozomală dominantă”, se arată în concluziile studiului. Experții consultați admit unele limitări ale studiului. Una dintre ele este că prețul pe care se bazează calculele este cel oficial, în timp ce în Europa guvernele negociază cu companiile farmaceutice reduceri confidențiale. O alta este că, odată cu trecerea anilor, este posibil ca prețul medicamentului să scadă pe măsură ce brevetele expiră și pe piață apar medicamente comparabile cu Vyjuvek.

Miquel Serra, cercetător în Economia Sănătății la Universitatea din Zürich (Elveția), evidențiază, în ciuda acestui fapt, interesul studiului și „provocarea enormă” pe care prețurile din ce în ce mai mari ale noilor medicamente o reprezintă pentru sistemele de sănătate. „Cercetările noastre demonstrează, de exemplu, că scăderea prețurilor produsă de concurența medicamentelor biologice [cu biosimilarele] după expirarea brevetelor are loc mai târziu și este mai mică decât în cazul moleculelor de sinteză chimică [cu generice]. În cazul terapiilor genice, nu există nici măcar precedente în acest sens, așa că nu putem fi siguri că această concurență se va produce cu adevărat”, susține acest expert.

Raymakers și Serra atrag atenția asupra unui alt punct important al procesului de aprobare. Atât FDA, cât și EMA au aprobat Vyjuvek cu indicație atât pentru pacienții cu forme recesive (mai grave), cât și dominante ale bolii, „în ciuda faptului că studiul clinic a inclus aproape exclusiv pacienți din primul grup”. Acest lucru, în opinia ambilor, „crește incertitudinea cu privire la eficacitatea medicamentului” — acesta putând fi administrat unui profil de pacienți la care abia a fost testat — și poate determina sistemele de sănătate să adopte criterii de acces la terapie mai restrictive pentru a preveni o escaladare a cheltuielilor.

De la DEBRA Piel Mariposa admit aceste temeri. „Ne îngrijorează faptul că terapia nu va ajunge la familii atât de repede pe cât ne-am dori”, recunoaște Morcillo Makow, care, în ciuda acestui fapt, are încredere că „numărul redus de persoane cu boala și impactul enorm pe care aceasta îl are asupra vieții lor vor accelera procesul de finanțare”.

După aprobarea EMA, acum Comisia Europeană trebuie să autorizeze în mod formal comercializarea Vyjuvek, ceea ce durează de obicei aproximativ două luni. Atunci va fi momentul în care compania farmaceutică Krystal Biotech, cu sediul în Pittsburgh (Ohio, Statele Unite), va începe să solicite finanțare publică pentru terapie de la guvernele de pe continent.

Mía Millán însoțită se joacă cu păpușa ei preferată acasă în Linares. O nouă terapie aprobată de EMA pentru copiii cu piele de fluture, o boală genetică gravă. Jose Manuel PedrosaCésar Hernández, director general al Portofoliului Comun de Servicii și Farmacie al Ministerului Sănătății, salută „succesul” dezvoltării terapiilor pentru bolile rare care nu au alternative de tratament. „Dezvoltarea acestor medicamente este aproape un angajament social la care trebuie să contribuim cu toții”, adaugă el. În ciuda acestui fapt, el nu ascunde „provocarea” pe care o reprezintă finanțarea lor din motive precum prețul lor ridicat, incertitudinea care înconjoară siguranța și eficacitatea lor...

„Sistemele publice trebuie să dezvolte soluții, în unele cazuri imaginative, care să permită abordarea acestor provocări, facilitând în același timp accesul pacienților la terapiile de care au nevoie. Includerea acestor medicamente trebuie să înceapă cu o evaluare corectă a beneficiilor lor, iar rezultatul final trebuie să fie compatibil cu principiile de accesibilitate și sustenabilitate”, conchide el.

Hernández explică faptul că unul dintre motivele pe care le invocă companiile farmaceutice pentru a impune aceste prețuri ridicate este dificultatea de a recupera investiția făcută în dezvoltarea unui medicament destinat unui număr foarte mic de pacienți. În total, însă, există peste 6.000 de boli rare care afectează aproximativ 30 de milioane de persoane în Europa, astfel încât provocarea este uriașă pentru sistemele de sănătate dacă se ține cont de faptul că prețurile noilor medicamente pentru acești pacienți sunt de obicei „invariabil mari”.

Un purtător de cuvânt al Krystal Biotech își arată disponibilitatea companiei de a „intra într-un dialog constructiv cu guvernele europene în conformitate cu reglementările locale privind prețul și rambursarea” și se angajează „să colaboreze cu autoritățile sanitare pentru a se asigura că pacienții au acces la tratament”. Cu privire la studiul Raymakers, Krystal Biotech consideră că „supraestimează costurile de tratament, deoarece presupune că Vyjuvek este un tratament pe tot parcursul vieții, ceea ce nu este cazul, deoarece va fi administrat numai dacă există răni deschise”.

Ana González are mari speranțe în noua terapie: „Știu că nu este un leac, dar Mía ar putea obține o îmbunătățire enormă a calității vieții. Are răni mari deschise de mult timp care o fac să sufere foarte mult. Îngrijirea zilnică este atât de dureroasă încât a dezvoltat anxietate anticipativă. Acum, că are șapte ani, își dă seama de multe lucruri și te doare în suflet să-i vezi frustrarea. Dacă rănile se închid, chiar dacă apar altele, cele noi vor putea fi tratate, iar îngrijirea ar fi mult mai ușoară și ar putea avea o viață asemănătoare cu cea a oricărui alt copil. Visez la asta”.