În lumea jurnalistică, există conceptul de „morgă” – un depozit de materiale pregătite „pentru orice eventualitate”, inclusiv necrologuri. Această temă devine deosebit de relevantă când vine vorba de muzicieni legendari a căror viață se apropie de sfârșit.

Autorul articolului reflectă asupra faptului că presimțirea morții planează adesea în jurul muzicienilor celebri. Mulți dintre ei, în ciuda vârstei lor, continuă să-și bucure fanii, dar biologia este necruțătoare. Articolul menționează artiști precum Keith Richards, a cărui vârstă a trecut deja de 80 de ani, și alte figuri iconice ale rock-ului, blues-ului și altor genuri.

Pe lista celor care au sărbătorit deja 80 de ani, sunt nume precum Jimmy Page, Joni Mitchell, Roger Waters și mulți alții. În clubul „octogenarilor” sunt Ritchie Blackmore și Pete Townshend, autorul faimoasei fraze „Sper să mor înainte de a îmbătrâni”.

Autorul recunoaște că tema necrologurilor poate părea dureroasă, dar subliniază importanța de a lua rămas bun cu respect de cei care și-au lăsat amprenta în istorie. De asemenea, el abordează problema naturii „speciale” a muzicienilor, capacitatea lor de a trăi mult timp, dând ca exemplu pe Keith Richards, care a fost mult timp numit „următorul care va cădea”. Sunt menționate și teorii despre influența profesiei asupra longevității, de exemplu, despre rezistența bateriștilor.

În concluzie, autorul reamintește că mulți muzicieni, în ciuda promisiunilor rock and roll-ului despre „tinerețe veșnică”, trăiesc mult timp. Și dă exemple de longevivi din alte genuri muzicale, cum ar fi bluesman-ul Buddy Guy, saxofonistul Sonny Rollins și artistul country Willie Nelson.