Cu patru ani în urmă, pe 11 iulie 2021, au avut loc proteste pe scară largă în Cuba, marcând unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria modernă a țării. Cu ocazia aniversării acestor evenimente, cercetătoarea cubaneză Cecilia Bobes a declarat că guvernul cubanez înțelege că trebuie să se confrunte cu o societate care „nu mai este dispusă să tolereze totul”.

Protestele din 11 iulie au fost punctul culminant al nemulțumirii populației, cauzate de criza economică, lipsa de alimente și medicamente, precum și de restricțiile privind libertatea de exprimare și accesul la informație. Bobes, doctor în sociologie și profesor la Facultatea Latino-Americană de Științe Sociale (FLACSO) din Mexic, notează că aceste proteste au fost posibile datorită răspândirii internetului, care a permis oamenilor să schimbe informații și să-și coordoneze acțiunile.

Potrivit lui Bobes, protestele din 11 iulie au fost diferite de acțiunile anterioare de protest, cum ar fi „Maleconazo” din 1994. Atunci, protestul a fost rapid suprimat, în timp ce protestele din 2021 au cuprins întreaga țară. Bobes subliniază că internetul a jucat un rol cheie în organizarea protestelor, permițând oamenilor să afle despre ele și să se alăture.

După proteste, guvernul a răspuns cu represiune, arestări și pedepse lungi cu închisoarea pentru participanți. În ciuda acestui fapt, protestele au continuat, deși la o scară mai mică. Bobes notează că nemulțumirea populației persistă, iar oamenii continuă să protesteze împotriva lipsei de apă, electricitate și a altor probleme. Ea consideră că societatea cubaneză s-a schimbat și nu se mai teme să-și exprime nemulțumirea față de autorități.

În concluzie, Bobes subliniază că guvernul înțelege că trebuie să se confrunte cu un nou nivel de nemulțumire publică. Protestele din 11 iulie au marcat un punct de cotitură, deschizând cubanezilor posibilitatea, deși suprimată, de a protesta.