UE accelerează pe drumul spre un teritoriu ostil pentru migranți și refugiați

UE accelerează pe drumul său pentru a deveni, în contradicție cu valorile pe care pretinde că le apără, un teritoriu și mai ostil pentru migranți și refugiați. Comisia Europeană a aprobat ieri posibilitatea ca statele membre să trimită în lagăre de internare din țări terțe solicitanții de azil cărora le-a fost respinsă cererea, pe lângă țara lor de origine. Familiile și minorii neînsoțiți nu vor putea fi trimiși în aceste lagăre. Normativa, care își propune să crească deportările – expulzările efective ale celor care au un ordin de repatriere rămân la 20% – înăsprește, de asemenea, condițiile celor care rămân pe teritoriul comunitar, deși cererea lor a fost respinsă. Bruxelles consacră astfel virajul său în materie de migrație și acceptă cadrul impus de partidele ultra, evident în pactul deja restrictiv aprobat acum aproape un an și care ar trebui să intre în vigoare la mijlocul anului 2026.

Unul dintre pilonii săi va fi stabilirea “unui sistem european eficient și comun pentru returnare”, conform propunerii de regulament prezentată ieri. Dar este regretabil că opțiunea de a înlocui o directivă de la începutul secolului, care a devenit depășită, trece prin urmarea liniei politicii eșuate a lagărelor de deportare extracomunitare, susținută de prim-ministrul italian, Giorgia Meloni. Pretenția sa de a-i închide în Albania pe solicitanții de azil în timp ce cererile lor sunt procesate – o diferență importantă față de inițiativa de la Bruxelles, care urmărește deportarea celor cărora le-a fost respinsă cererea – a fost deja respinsă de trei ori de justiția din țara sa.

Adevarata problemă a migrației în Europa nu este câți oameni ajung pe teritoriul său căutând o viață mai bună – și în multe cazuri, pur și simplu, să rămână în viață. În 2024, aproximativ 239.000 au intrat ilegal în UE, cel mai scăzut nivel din 2021 și foarte departe de cei care optează pentru căile legale de migrație (peste 3,7 milioane în 2023). De asemenea, în 2024, aproximativ un milion de persoane au solicitat azil în spațiul Schengen, cu 11% mai puțin decât anul precedent. Doar 42% dintre cereri au fost acceptate. Adevărata problemă constă în a fi lăsat populiștii să marcheze dezbaterea și să propună soluții care nu au fost niciodată astfel.

Textul va trebui acum să fie convenit cu Consiliul și Eurocamera, dar greutatea în ambele a unei drepte din ce în ce mai concentrate pe rețetele securitare ale ultrașilor anti-imigrație oferă puține speranțe de întoarcere. UE se confruntă cu unul dintre cele mai critice momente din istoria sa, una dintre acele situații în care o comunitate politică își joacă nu atât viitorul, cât modul în care vrea să fie. Când pledează pentru unitate pentru a se apăra de cei care pun la îndoială libertățile și drepturile pe care le exemplifică, nu poate ceda unei agende reacționare care încalcă aceleași valori.