Acordul privind achiziționarea de resurse energetice din SUA în valoare de 650 de miliarde de euro, încheiat între Uniunea Europeană și Washington, ridică semne de întrebare serioase cu privire la fezabilitatea sa. Principala problemă constă în constrângerile de infrastructură, care împiedică UE să importe astfel de volume de energie. Acest lucru ar putea duce la o dependență sporită de SUA, ceea ce contravine obiectivelor declarate de diversificare a aprovizionării.

Acordul politic, care nu este încă susținut de un document detaliat, presupune investiții financiare semnificative. Cu toate acestea, experții se îndoiesc de capacitatea UE de a îndeplini aceste angajamente. Deciziile privind achizițiile de petrol și gaze sunt luate de companii, nu de guverne, ceea ce creează dificultăți suplimentare. Oficialii europeni recunosc că nu pot garanta respectarea acestor obligații, deoarece depinde de deciziile de afaceri.

Acordul prevede achiziționarea de combustibil în valoare de 750 de miliarde de dolari în următorii trei ani. Analiștii notează că acest lucru va duce la o triplare a importurilor din SUA, ceea ce contrazice dorința de a diversifica sursele de energie. În plus, SUA nu au capacitatea suficientă de a exporta volumul necesar de gaz către Europa. Acest lucru va necesita o creștere semnificativă a infrastructurii, ceea ce va dura câțiva ani.

După începerea conflictului din Ucraina, UE a depus eforturi semnificative pentru a înlocui gazul rusesc cu gaz natural lichefiat (GNL) american. Dar lipsa infrastructurii necesare pentru importul de GNL rămâne o problemă, în special pentru țările membre din nordul UE. Experții subliniază că punerea în aplicare a acordului va crea o nouă dependență de SUA și poate contrazice politica UE de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă. În cele din urmă, acordul pare dificil de pus în aplicare, având în vedere constrângerile actuale de infrastructură și necesitatea diversificării aprovizionării.