Barcelona, un oraș al contrastelor și al unei bogate istorii, devine elementul central în analiza operei lui Eduardo Mendoza. Într-o recenzie dedicată operelor sale, se examinează transformarea capitalei catalane dintr-un oraș de provincie într-un centru cosmopolit, precum și reflectarea schimbărilor sociale și politice.

Articolul începe o serie de publicații despre arhitectura în literatură, referindu-se la romanul lui Mendoza, care dezvăluie contradicțiile dintre Madrid și Barcelona, precum și explorează rădăcinile nemulțumirii manifestate de unii locuitori ai Barcelonei. Parcul urban devine locul în care se reflectă istoria și simbolismul, ascunzând atât evenimente istorice, cât și corectarea greșelilor trecutului.

Materialul menționează evenimente legate de organizarea expozițiilor și a Jocurilor Olimpice la Barcelona, care au dus la schimbări în mediul urban și în structura socială. Vorbim despre necesitatea de a curăța orașul de "elemente nedorite" în ajunul evenimentelor majore, cum ar fi Expoziția Universală din 1888 și Jocurile Olimpice. De asemenea, este abordată problema prețurilor locuințelor și a limitării spațiului urban, ceea ce duce la probleme pentru locuitori.

Mendoza explorează evenimente istorice, cum ar fi revolta Cataloniei din 1701, când regiunea a susținut arhiducele austriac, ceea ce a dus la represiuni din partea dinastiei spaniole Bourbon. Autorul descrie consecințele brutale pentru catalani, inclusiv execuții, distrugerea culturilor și simbolurilor culturale.

Recenzia se încheie cu o poveste despre parc, creat pe locul fostei cetăți, care devine un simbol atât al uitării istorice, cât și al corectării greșelilor. Autorul subliniază "slăbiciunea inerentă administrației noastre locale". În parc, unde nu există păduri sau arbori mari, sunt ascunse trecutul, istoria și explicațiile. Aici se află și rămășițele primei Expoziții Universale spaniole, care a schimbat Barcelona pentru totdeauna.