Ce face viața noastră cu adevărat valoroasă? Într-o lume modernă, unde funcționalitatea și eficiența sunt puse pe primul loc, este ușor să uităm de ceea ce ne face oameni. De frumusețea care nu aduce beneficii practice, de sentimentele care nu au o explicație rațională și de artă care, aparent, nu servește niciunui scop.

Un prieten, pasionat de tehnologie, a împărtășit o experiență care l-a mișcat profund. El a povestit cum, plimbându-se printr-un oraș antic, a simțit o emoție respectuoasă în fața frumuseții create cu dragoste și sârguință: detalii arhitecturale, ornamente care nu aveau altă funcție decât să decoreze și să ofere suflet. Balustrade, mânerele ușilor, balcoane, coloane - totul vorbea despre faptul că frumusețea este importantă, chiar și atunci când nu era necesară. Nu era grabă și funcționalitate. Era artă. Era un sentiment.

În zilele noastre, utilitatea este, fără îndoială, apreciată. Abilitatea de a rezolva probleme, de a optimiza procese, de a face mai mult cu mai puține costuri este cheia rezolvării multor probleme moderne. Utilitatea ne organizează, ne protejează, ne susține. Dar dacă reducem totul la o singură funcționalitate, riscăm să pierdem experiența. La urma urmei, existența umană nu se reduce doar la beneficii. Include și frumusețe, artă, creativitate și ceea ce facem pur și simplu, pentru plăcere sau tandrețe.

Mulți gânditori și filozofi remarcabili, precum, au susținut că multe dintre cele mai importante lucruri din viață - literatura, filosofia, muzica sau arta - sunt ignorate pe nedrept, deoarece nu corespund logicii imediate a productivității sau profitabilității. Și, totuși, tocmai acestea ne permit să imaginăm, să empatizăm, să punem întrebări și să înțelegem. Ele nu sunt inutile: sunt fundamentale. Ceea ce lumea numește adesea „inutil” doar pentru că nu poate fi tradus imediat într-un rezultat sau o rentabilitate tangibilă, este de fapt ceea ce dă profunzime, sens și umanitate existenței noastre.

Inteligența artificială poate scrie discursuri, rezolva sarcini complexe, genera imagini și compune cântece. Capacitatea sa de a optimiza și de a înmulți este impresionantă. Dar această putere are nevoie de mai mult pentru a fi cu adevărat semnificativă: direcție, sensibilitate, frumusețe. IA poate crea forme, dar nu le poate admira. Poate scrie poezii, dar nu poate plânge citindu-le.

Într-o lume modernă în care se acordă atât de multă atenție eficienței și tehnologiei, este important să nu uităm de frumusețea și valoarea a ceea ce, se pare, nu are utilizare practică. Nu ar trebui să evităm utilul, dar ar trebui să-l însoțim. Găsiți armonie. Amintiți-vă că fiecare mașină are nevoie de un scop, iar acest scop nu vine de la minte, ci de la suflet. Prin urmare, utilul - puterea - are nevoie de inutil - poezie - pentru a nu se transforma într-un calcul fără inimă. Utilitatea este structura; inutilul este ornamentul care îl face locuibil.

Se propune cultivarea acestui echilibru delicat: apreciați eficiența fără a renunța la lentă; gândiți-vă cu strictețe, dar și cu sentimente; deschide spațiu pentru ornamental, gratuit, unic. Pentru că utilul fără suflet se poate transforma într-o rutină goală, iar inutilul fără prezență se poate dizolva în evaziune. Dar când utilul și inutilul, precisul și frumosul sunt combinate, ele ne întorc la viață cu sens, o viață care merită trăită. Viața fără bucuria unicului este tristă.