În Columbia, un scandal puternic zguduie administrația președintelui Gustavo Petro, fiind pus sub semnul întrebării angajamentul său de a combate corupția. Centrul atenției îl constituie cazul de corupție din cadrul Unității de Gestionare a Riscurilor (UNGRD).

În urma noilor dezvăluiri privind cazul UNGRD, se ridică întrebarea: unde au rămas promisiunile ferme ale lui Petro privind lupta împotriva corupției, pe care le-a făcut în timpul campaniei electorale și după ce a fost ales președinte? Autorul articolului subliniază că președintele, care se prezenta drept un luptător împotriva corupției, s-a dovedit a fi înconjurat de persoane care nu împărtășesc aceste principii.

În special, se pune problema modului în care miniștrii și oficialii-cheie, inclusiv ministrul de interne, ministrul de finanțe și alții, au lucrat împreună pentru a satisface cerințele congresmenilor. Se pune la îndoială sinceritatea intențiilor președintelui, mai ales pe fondul presupusei cenzuri a ministrului comerțului după observațiile sale la o ședință a Consiliului de Miniștri.

Autorul susține că Petro a avut oportunitatea de a deveni o barieră de netrecut în calea corupției. Președintele ar fi putut pune capăt practicii „numirilor”, unde funcțiile sunt distribuite în schimbul sprijinului politic. Cu toate acestea, potrivit autorului, Petro nu a avut curajul să facă acest lucru.

În schimb, așa cum remarcă autorul, președintele a ales să rămână funcțional pentru corupți, fără a avea curajul să le reziste. Articolul exprimă dezamăgirea că președintele, cunoscut pentru retorica sa dură față de opoziție, nu a reușit să manifeste fermitate în ceea ce privește corupția.

Prin urmare, articolul concluzionează că Petro nu și-a putut îndeplini promisiunile de a lupta împotriva corupției, iar acțiunile sale ridică semne de întrebare cu privire la intențiile sale reale.