În America Latină și Caraibe, milioane de femei și fete susțin viața în fiecare zi. Gătesc, spală, însoțesc, hrănesc, învață, vindecă. Această muncă vitală, dar invizibilă, susține economiile și societățile noastre, dar rareori este recunoscută ca ceea ce este: o responsabilitate socială. ONU Femei vorbește despre teritoriile de îngrijire: spații unde se construiesc răspunsuri colective pentru a redistribui munca de îngrijire neremunerată.

Îngrijirea este un drept. Experții consideră că îngrijirea nu ar trebui să depindă de bunăvoința familiilor sau să cadă exclusiv pe umerii femeilor. Pandemia și criza climatică au arătat că sistemele care nu au grijă se prăbușesc. Pentru a avansa către sisteme integrale de îngrijire este nevoie de voință politică, investiții, infrastructură și o transformare culturală profundă.

Teritoriile de îngrijire: exemple practice. În Lima, Peru, un proces participativ a arătat că femeile parcurg până la cinci kilometri pe zi între case, școli și centre medicale. Pe baza acestor informații, au fost construite propuneri concrete pentru reorganizarea serviciilor și îmbunătățirea infrastructurii urbane. În Quito, Ecuador, sistemul integral de îngrijire avansează în articularea serviciilor pentru persoane dependente și pentru îngrijitoare. În Bogotá, Columbia, au fost create centre care oferă femeilor formare, sănătate, recreere și odihnă, ajutând la reducerea stresului și la îmbunătățirea autonomiei economice.

Parteneriate pentru schimbare. Aceste experiențe sunt rezultatul parteneriatelor între guverne, organizații sociale, structuri internaționale, cum ar fi ONU Femei și AECID. Programele vizează recunoașterea, reducerea și redistribuirea muncii de îngrijire neremunerate în America Latină și Caraibe. Este important ca îngrijirea să devină o politică publică centrală pentru bunăstare și dezvoltare durabilă.

Obiectiv: o societate a îngrijirii. ONU Femei invită la reordonarea priorităților publice, investiții în viața de zi cu zi și construirea unor comunități mai egale și mai durabile, în care îngrijirea devine un drept împărtășit, nu un sacrificiu.