Un nou studiu al Institutului Național de Statistică și Geografie (INEGI) arată că, în Mexic, populația indigenă și copiii cu vârsta sub cinci ani sunt cei mai vulnerabili la sărăcie. Deși s-a înregistrat o scădere a sărăciei la nivel general, anumite grupuri de persoane continuă să se confrunte cu dificultăți majore.

Peste 50% din locuitorii statelor Chiapas, Guerrero și Oaxaca sunt considerați ca fiind cei mai vulnerabili. Studiul recent, publicat în această săptămână, indică o scădere a numărului total de persoane care suferă de sărăcie, de la 46,8 milioane la 38,5 milioane. Totuși, la nivel național, anumite grupuri rămân mai vulnerabile.

Potrivit studiului, grupul cel mai afectat este cel al vorbitorilor de limbi indigene, unde 29% trăiesc în sărăcie extremă (față de media națională de 5,3%). De asemenea, 37,1% dintre vorbitorii de limbi native trăiesc în sărăcie moderată.

Următorul grup vulnerabil este cel al persoanelor care se identifică drept indigeni, doar 9,6% dintre aceștia nefiind săraci sau vulnerabili. Sărăcia moderată este prezentă în 35,7% din cazuri, la care se adaugă 14,8% care trăiesc în sărăcie extremă.

Pe grupe de vârstă, cei mai afectați sunt copiii sub cinci ani, 33,1% dintre ei fiind clasificați în sărăcie moderată și 8,8% în sărăcie extremă. Conform informațiilor de la Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), această perioadă este crucială pentru creșterea și dezvoltarea copiilor, malnutriția având efecte pe termen lung.

Statele cu cel mai mare procent de populație care trăiește în sărăcie sunt situate în sud. În Chiapas, 66% dintre locuitori sunt considerați săraci, în Guerrero – 58,1% și în Oaxaca – 35,3%. Aceste trei state sunt singurele în care cifrele sărăciei extreme sunt de două cifre: Chiapas (27,1%), Guerrero (21,3%) și Oaxaca (16,3%). Baja California și Baja California Sur sunt entitățile cu cea mai scăzută sărăcie, afectând doar 10% din populație.

Studiul arată că nu doar veniturile determină condițiile de viață ale cetățenilor. 48,2% dintre mexicani nu au acces la protecție instituțională, care include îngrijiri medicale, plăți în caz de nevoie și servicii sociale.

O altă lipsă comună este accesul la servicii de sănătate. 34% din populație nu au asigurare medicală, care să ofere asistență preventivă sau intervenții în situații grave.

Aceasta este prima măsurare a sărăciei realizată de INEGI. Până la 17 iulie, această sarcină era responsabilitatea Consiliului Național de Evaluare a Politicii de Dezvoltare Socială (Coneval). Noua măsurare a fost realizată după aceiași parametri ca și Coneval. Cu toate acestea, este recomandat ca instituția care numără veniturile și cheltuielile țării să nu fie responsabilă și de măsurarea sărăciei, conform fostului secretar executiv al Coneval.

Această nouă evaluare a arătat o reducere de 1,7% a sărăciei extreme, comparativ cu 2022, rezultând un procent de 5,3%. Sărăcia moderată a scăzut cu 5%. 32,5% din populația țării nu este săracă sau vulnerabilă.

Studiul a determinat, de asemenea, originea veniturilor mexicanilor. Majoritatea sunt obținute din muncă subordonată. Deși în sectorul cel mai sărac 45,8% se mențin în acest mod, este grupul care înregistrează că 20% din venituri provin din muncă independentă. Pentru acest grup, transferurile reprezintă 23 din fiecare 100 de pesos pe care le primesc.

În cazul celor mai bogați, se remarcă faptul că 11,9% din veniturile lor provin din chirii din proprietăți. Acesta este singurul sector al populației care obține cifre mai mari de 4% din venituri datorită proprietăților sale. În același mod, 15,9% din câștigurile lor provin din transferuri monetare.