Recent, au fost publicate datele care reflectă situația sărăciei în Mexic pentru anul 2024. Aceste cifre, colectate de Institutul Național de Statistică și Geografie (INEGI) prin Sondajul Național privind Veniturile și Cheltuielile Gospodăriilor (ENIGH), permit o evaluare a schimbărilor care au avut loc în acest domeniu în timpul mandatului președintelui Andrés Manuel López Obrador (2018-2024).

Este important de menționat că măsurarea sărăciei în Mexic este multidimensională. O persoană este considerată săracă dacă se confruntă cu lipsuri în cel puțin două aspecte diferite: în bunăstarea economică (măsurată prin venitul pe cap de locuitor) și în accesul la drepturile sociale. Aceste drepturi includ: accesul la servicii medicale, securitate socială, locuințe de calitate, servicii de bază și acces la alimentație nutritivă.

În Mexic, se utilizează, de asemenea, conceptul de sărăcie prin venituri, care ia în considerare doar bunăstarea financiară. Această metodologie a fost utilizată din 1992 până în 2006. Din 2008, este doar un aspect al evaluării oficiale a sărăciei, dar permite comparații pe termen lung.

Trebuie subliniat: dacă o persoană care se confruntă cu privațiuni sociale obține un venit peste pragul de sărăcie, aceasta nu mai este considerată săracă în ambele dimensiuni. Dimpotrivă, un venit sub limita de sărăcie nu înseamnă întotdeauna sărăcie multidimensională. Este posibil ca o persoană să nu aibă suficienți bani, dar să nu aibă probleme cu accesul la servicii sociale. Astfel de oameni sunt numiți vulnerabili din cauza veniturilor, dar nu sunt săraci în sens multidimensional.

Să trecem la principalele rezultate pentru perioada 2018-2024. În ceea ce privește veniturile, numărul mexicanilor săraci a scăzut cu 15,8 milioane de persoane în doar șase ani, inclusiv în timpul pandemiei. În 2006, țara avea 46,5 milioane de săraci, iar din 2006 până în 2018, numărul lor a crescut cu 15,3 milioane. În ultimii șase ani, a fost posibil să se inverseze creșterea sărăciei observată în anii precedenți. În termeni procentuali, rata sărăciei prin venituri a scăzut de la 49,9% în 2018 la 35,4% în 2024.

Principala cauză a acestei scăderi istorice a sărăciei a fost creșterea salariului minim real. Au contribuit, de asemenea, o piață a muncii puternică, stimulată de economia platformelor, ceea ce a dus la un șomaj record, și reforma externalizării, care a permis multor angajați să treacă la contracte directe cu companiile, ceea ce a dus la creșterea salariilor și a garanțiilor sociale. În plus, o dezvoltare regională mai echilibrată și o creștere a plăților sociale au contribuit, de asemenea.

În ceea ce privește dimensiunea multidimensională a sărăciei, scăderea a fost mai puțin semnificativă: de la 51,9 la 38,5 milioane de persoane, adică cu 13,4 milioane în timpul guvernării lui López Obrador. Acest lucru se explică prin faptul că 2,3 milioane de persoane care au ieșit din categoria săraci prin venituri, au fost anterior considerate doar „vulnerabile din cauza veniturilor”. Din 15,8 milioane de mexicani care au depășit pragul sărăciei prin venituri, 13,4 milioane nu mai sunt săraci multidimensional, iar 2,3 milioane au ieșit din categoria vulnerabili.

Este important de menționat că aceste cifre nu depind de modificările metodologiei de evaluare a accesului la beneficii sociale. Scăderea sărăciei a fost rezultatul creșterii veniturilor, ceea ce a permis milioanelor de mexicani să scape de sărăcie. Aceasta este o realizare istorică care ar trebui să servească drept exemplu pentru alte țări din America Latină.