La zece ani de la evenimentele dramatice care au schimbat pentru totdeauna relațiile dintre Columbia și Venezuela, ne amintim de acele zile când mii de columbieni au fost forțați să-și părăsească casele din Venezuela. Aceste evenimente, care au avut loc în august 2015, au marcat una dintre cele mai ample strămutări forțate din istorie, schimbând radical situația la frontieră.

În 2015, regimul lui Nicolás Maduro a decis să expulzeze mii de columbieni care locuiau în Venezuela. Oamenii și-au strâns în grabă lucrurile, cuprinși de teama de a pierde tot ce agonisiseră. Acesta a fost începutul unei crize migraționale prelungite, care continuă să afecteze întreaga regiune până în prezent.

Tensiunile din Republica Bolivariana sub succesorul lui Hugo Chávez, precum și acordul de pace din 2016 dintre guvernul columbian și gherila FARC, au dus la schimbarea tendințelor istorice de migrație între cele două țări. Frontiera dintre Columbia și Venezuela, lungă de peste 2.200 de kilometri, a fost întotdeauna un loc de mișcare activă a populației. În ultimii ani, aproximativ trei milioane de venezueleni au ajuns în Columbia, ceea ce a făcut-o principalul adăpost pentru diaspora venezueleană, fără a număra sutele de mii de reîntoarși.

La mijlocul anului 2015, guvernul Maduro a lansat Operațiunile de Eliberare a Poporului (OLP). Formal, acestea vizau formațiunile paramilitare columbiene, dar au dus la controale arbitrare, intimidare, jafuri și demolări. Casele au fost marcate cu literele „R” (raid) și „D” (demolare).

Juan Manuel Santos, pe atunci președinte al Columbiei, a comparat acțiunile guvernului venezuelean cu naziștii. Mii de columbieni, încărcați cu bunuri, au traversat râul Táchira pentru a se întoarce acasă. Autoritățile columbiene au oferit ajutor, dar exodul nu a putut fi prevenit.

Diplomatul María Ángela Holguín, ministru de externe în timpul celor opt ani de guvernare a lui Santos, și-a amintit de sutele de căsătorii distruse între columbieni și venezueleni, precum și de mamele separate de copiii lor. Acesta a fost prologul închiderii frontierei, care a durat câțiva ani.

În urma acestor evenimente, aproximativ 2.000 de persoane au fost deportate, iar peste 22.000, conform datelor oficiale, s-au întors în Columbia. Columbia a răspuns prin oferirea de adăposturi, decrete de reunificare familială și acordarea cetățeniei minorilor. Guvernul venezuelean nu și-a cerut niciodată scuze și nu a oferit nicio compensație victimelor.

Potrivit cercetătorului Ronal Rodriguez, evenimentele au schimbat pentru totdeauna fluxurile migraționale dintre cele două țări. Columbia s-a transformat dintr-un loc de refugiu într-un loc de expulzare pentru columbieni. Maduro, fiind fiul unei columbiene, a devenit un asupritor al poporului columbian, folosind această naționalitate în scopuri politice. Maduro a acuzat Columbia de problemele economice ale Venezuelei, fără a furniza nicio dovadă.

Sosirea expulzaților a fost prima etapă a fluxului masiv de venezueleni în Columbia. Columbia, în ciuda emigrării continue a unei părți din populația sa, a devenit un loc de primire, conducând o politică care o pune în fruntea Americii Latine.