În Spania din Epoca de Aur, când arta și cultura înfloritoare, iar puterea era în mâinile monarhiei și a apropiaților săi, exista o latură întunecată a vieții – „mașina de defăimare”. O antologie de poezie satirică, creată la sfârșitul secolului al XVI-lea și al XVII-lea, publicată recent, dezvăluie secretele intrigilor politice și a luptei pentru putere, unde cuvântul era o armă la fel de puternică ca o sabie.

Figura centrală a multor opere satirice a fost Francisco Gómez de Sandoval y Rojas, Duce de Lerma, prim-ministru al regelui Filip al III-lea. Ascensiunea sa la putere a fost însoțită de invidie și intrigi, ceea ce a dus la apariția multor pamflete poetice menite să-i discrediteze reputația. Autorii acestor lucrări, adesea anonimi, au folosit satira pentru a critica viciile lui Lerma și ale anturajului său, căutând să-i submineze influența.

Antologia prezintă, de asemenea, opere îndreptate împotriva altor figuri influente, precum Rodrigo Calderón, un asociat al Ducelui de Lerma, și chiar oameni de biserică. Poeții au ridiculizat corupția, lăcomia și ipocrizia, folosind jocuri de cuvinte ingenioase și alegorii. Unul dintre cei mai strălucitori reprezentanți ai acestui val satiric a fost contele de Villamediana, cunoscut pentru versurile sale îndrăznețe și îndrăznețe împotriva celor aflați la putere.

Acest „război al penelor” nu numai că a reflectat lupta pentru putere, ci și a modelat opinia publică. Versurile satirice, răspândite în liste manuscrise, au afectat percepția politicienilor și a deciziilor acestora. Antologia dezvăluie mecanismele de manipulare a conștiinței publice care au fost folosite în Epoca de Aur, demonstrând că metodele de luptă politică nu s-au schimbat atât de mult de-a lungul timpului.

Ediția, editată de Ignacio Arellano, este o sursă valoroasă de cunoștințe despre cultura și viața politică a Spaniei din secolul al XVII-lea, arătând modul în care satira a fost folosită în lupta pentru putere și formarea opiniei publice.