August a fost profitabil pentru Putin și Trump, apocaliptic pentru Gaza, dezastruos pentru europeni și tragic pentru toți. Ar fi putut fi mult mai rău, dar nu ca în München în 1938, așa cum se temeau mulți. Nu s-a repetat acea pace ignominiasă pentru timpul nostru, care a precedat cel mai mare război și masacru din istorie. Trump nu a predat, cel puțin încă, ca acel prim-ministru englez care a vândut Cehoslovacia pentru a-l potoli pe Führer, încurajându-l astfel să continue escaladarea, până la ocuparea Poloniei.

După cum subliniază mulți istorici, trecutul nu se repetă și nu dă lecții clare omenirii, care este predispusă să le ignore, dar servește ca avertisment. Impresionează imaginea într-un gest de acceptare a conducerii sale și de supunere față de noua și ciudata ordine internațională bazată pe lingușire, șantaj și minciună. Aceasta este fotografia realității europene, predată vanității, lăcomiei și resentimentului pe care președintele Statelor Unite le revendică fără rușine ca motive legitime pentru conducerea sa.

Răspunsul brutal al lui Putin la gloriile lui Trump, expuse între Alaska și Washington, nu a întârziat să apară: progrese pe front și chiar reprezentanțe europene la Kiev. El are undă verde de la Trump pentru a negocia pacea fără încetarea luptelor. Pe ordinea de zi este cedarea teritoriului suveran al Ucrainei, chiar și a celui pe care Moscova nu l-a cucerit și nu îl controlează. Face deja parte din programul trumpist, în special din partidul condus de vicepreședintele J. D. Vance, că Ucraina nu va intra niciodată în NATO. Este acceptat pe hârtie de Trump, deși fără să protesteze în fața lui Putin, care respinge prezența trupelor europene și vrea să participe cu drept de veto în grupul de țări angajate în mecanismul de stabilitate pentru Ucraina. Știm ce înseamnă, cunoscând istoricul său de încălcări ale acordurilor și convențiilor care garantau suveranitatea și integritatea țării atacate: lupul se oferă să aibă grijă de oi.

Dimpotrivă, el îi oferă complicitatea sa prelungită și colaborarea în supunerea europenilor. În cel de-al doilea mandat prezidențial, mai mult decât în primul, el acționează ca un agent obiectiv al Kremlinului, deși nu poate fi exclus ca acesta să fie și subiectiv. Mai atractivă și mai credibilă este ideea unei convergențe de ideologii, interese și sisteme, așa cum s-a profețit cu mai bine de o jumătate de secol în urmă în timpul Războiului Rece cu privire la capitalism și socialism, cu diferența notabilă că acum nu este vorba despre visul progresist al unui orizont comun de libertate și democrație, în care trebuiau să se întâlnească polii opuși ai Războiului Rece, ci despre naționalismul ultra și intervenționismul guvernamental pe piață, viața socială din partea celor doi împărați, rusul și americanul.

În această lună august fertilă, Trump și-a consolidat puterea personală asupra instituțiilor și agențiilor publice, cu Rezervele Federale și pârghia ratelor dobânzilor în vizor. Departamentul de Justiție și FBI, conduse de avocații care l-au apărat de acuzații și puneri sub acuzare, sunt acum batalionul justițiar desfășurat pentru răzbunare personală. Este militarizarea controlului asupra imigrației și persecuția criminalității în marile orașe, invadând competențele civile ale municipalităților și statelor. Totul pe la spatele unui Congres supus și ascultător și eludând controlul justiției, copleșită de litigii și din ce în ce mai neprotejată de atitudinea respectuoasă a Curții Supreme față de președinte.

În puțin peste jumătate de an, democrația și-a pierdut deja piciorul. Dacă cineva bate la ușă dimineața devreme, nu mai este lăptarul, ci „migra”, poliția serviciului de imigrare și vamă. Abuzul de putere este regula. O știu cei care nu au acte, dar și cei care îl critică pe președinte, fie republicani, fie democrați. Când contragreutățile și echilibrele democrației sunt avariate, este inutil să mai vorbim despre separarea puterilor. Discuția nu mai este despre marșul autoritar accelerat, sigur, dovedit, ci despre viitorul imediat. Cum vor fi următoarele alegeri de la jumătatea mandatului? Va ajunge Trump la ceea ce revendică deja șepcile pe care le arată oaspeților săi europeni la Casa Albă? Mai avem timp sau va veni curând momentul în care va fi prea târziu?