În Columbia, se observă un nou ciclu de violență, care se manifestă prin atacurile recente din sud-vestul țării, prăbușirea unui elicopter în Amalfi (Antioquia) și reținerea militarilor în Guaviare. Aceste evenimente, împreună cu escaladarea violenței în perioada preelectorală, indică o reluare a războiului în țară.

Experții notează că războiul în Columbia nu este doar reciclat, ci mută, dobândind noi forme. Conflictul dintre diverse grupări armate, cum ar fi dizidenții, rebelii și paramilitari, precum și anumite grupuri care se opun statului, este caracterizat de caracteristicile sale și de amploarea regională. Un factor comun este lipsa luptei pentru preluarea puterii.

Din 1940, conflictul columbian a suferit schimbări semnificative. Formațiunile armate, inclusiv rebelii, paramilitarii și agenții de stat, și-au transmis experiența din generație în generație, adaptându-se la noi tehnologii și metode de război. Rezultatul a fost consecințe tragice: peste 10 milioane de victime, conform Registrului Unic al Victimelor (RUV).

Analiști precum profesorul Gutiérrez Sanín susțin că Columbia se află în pragul unei noi etape a conflictului, care a început în 2016, după semnarea acordului de pace de la Havana. Această etapă se caracterizează prin prezența elementelor ideologice și politice în grupurile armate, dar, în același timp, prin lipsa intelectualilor, a partidelor politice și a reprezentării în societate. Majoritatea grupurilor se autointitulează „apărători” ai teritoriului, duc războaie locale și intră în ciocniri acerbe între ele.

Dinamica și tiparele violenței se schimbă, de asemenea. Un exemplu sunt ciocnirile dintre dizidenții FARC-EP și violența brutală dintre grupurile dizidentului „Ivan Mordisco” și Armata Gaitanistă a Columbiei (EGC) împotriva partizanilor ELN în departamentul Choco.

Utilizarea noilor tehnologii, cum ar fi dronele, a devenit, de asemenea, o caracteristică a noului ciclu de violență. Canalele de pe Telegram și videoclipurile pe care le schimbă părțile beligerante demonstrează un nivel ridicat de precizie în comiterea crimelor. Aceasta include utilizarea obiectelor controlate de la distanță și a camerelor termice.

Societatea civilă rămâne o țintă: lideri sociali și de mediu, reprezentanți ai țăranilor și populațiilor indigene sunt supuși crimelor pentru opoziția lor la violență. Au fost înregistrate 51 de masacre, crime selective și sute de încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi strămutarea forțată, privarea de libertate și răpiri în regiunile cele mai afectate de război.

La nivel global, conflictul din Siria are rate mai mari decât în Columbia. ONU a înregistrat peste 13 milioane de persoane strămutate și peste 350 de mii de morți. În Sudan și Sudanul de Sud, unde războiul a început în anii 50, numărul de morți depășește cifrele columbiene, deși numărul total de victime este mai mic. Același lucru este valabil și pentru războiul din Vietnam, care este considerat unul dintre cele mai sângeroase după cel de-al doilea război mondial, cu peste cinci milioane de morți, conform bazei de date a Comitetului Internațional al Crucii Roșii.

Columbia trece printr-un nou ciclu de violență, care, potrivit experților, a apărut ca urmare a unei combinații de factori diferiți. Pe de o parte, „Gentil Duarte” de la Conferința X a FARC-EP în Llanos del Yari în septembrie 2016 a anunțat continuarea războiului condus de Frontul 1 cu aproximativ 1.500 de partizani care au devenit dizidenți. Pe de altă parte, extinderea Armatei Gaitaniste a Columbiei (EGC) din 2018, care anterior încheiase armistiții cu FARC, și-a consolidat pozițiile. În 2019, a fost fondată „A doua Marquetalia”, condusă de Ivan Marquez, care, totuși, a eșuat în curând. Închiderea dialogului cu ELN a finalizat și formarea noului peisaj militar.

În prezent, acest nou ciclu de violență începe să-și arate primele semne, inclusiv lupta pentru controlul teritoriilor, relațiile complexe cu mișcările sociale, minerii și producătorii de coca, precum și creșterea violenței organizate în marile orașe.

În Columbia, continuă războiul, caracterizat de trădare și utilizarea de noi tehnologii, care doar confirmă noul ciclu de violență.