În urmă cu zece ani, imaginea tragică a lui Aylan, băiatul sirian înecat pe o plajă turcească, a zguduit Germania și Europa, stârnind un val de compasiune pentru refugiați. Angela Merkel a deschis porțile Germaniei pentru cei care fug de război și violență. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, situația s-a schimbat dramatic. Politica „ușilor deschise” a dus la creșterea populismului și la consolidarea pozițiilor forțelor de extremă-dreapta în țară.

În 2015, Germania a primit sute de mii de refugiați, ceea ce a avut atât consecințe pozitive, cât și negative. Pe de o parte, economia țării era suficient de puternică pentru a face față acestei provocări, iar mulți refugiați au reușit să-și găsească de lucru și să se integreze în societate. Pe de altă parte, au apărut ciocniri culturale, probleme de ordine publică și o creștere a nemulțumirii în rândul populației.

Partidul „Alternativa pentru Germania” (AfD) a devenit unul dintre principalii beneficiari ai crizei migrației. Dacă în 2014 AfD obținea doar 4% din voturi, în 2023 sprijinul său a crescut la 20,8%, devenind al doilea cel mai mare partid din țară. Creșterea popularității AfD este o dovadă a polarizării societății germane și a intensificării sentimentelor anti-imigrație.

Noua politică condusă de guvern vizează limitarea migrației și intensificarea măsurilor de deportare. În Uniunea Europeană, de asemenea, a avut loc o schimbare către o politică de migrație mai strictă. Termenii „re-emigrare” și „expulzare” nu mai provoacă groaza de odinioară. Germania, care odată se mândrea cu umanitatea sa, se confruntă acum cu noi provocări și își reconsidă rolul în Europa.

În general, politica lui Merkel față de refugiați a avut consecințe mixte. Pe de o parte, ea a demonstrat umanitarism și dorința de a ajuta pe cei aflați în nevoie. Pe de altă parte, a dus la instabilitate politică și la intensificarea sentimentelor anti-imigrație. Germania și Europa caută un nou echilibru între umanism și asigurarea securității.