În ultima vreme, se observă o consolidare a pozițiilor forțelor de extremă dreaptă în diverse țări ale lumii. Spania nu a făcut excepție. Evenimentele recente din Congres, organizate de partidul Vox, au oferit un prilej pentru analiza mecanismelor care permit extremei drepte să-și extindă influența.

Evenimentele dedicate „ideologiei de gen” și „acuzațiilor false” au stârnit discuții în societatea spaniolă. Au fost abordate subiecte controversate și care au generat reacții ambivalente. Organizatorii au folosit o retorică familiară, ridicând probleme care au fost deja discutate anterior. Au fost discutate aspecte precum ideologia de gen, acuzațiile false și chiar sindromul de alienare parentală.

Întrebarea este: de ce au loc astfel de evenimente și ce se află în spatele lor? Analistii notează că pentru a pătrunde pe scena politică, extrema dreaptă folosește o anumită strategie. Inițial, are loc o „exotizare” a fenomenelor, ceea ce creează premisele pentru răspândirea ideilor lor. Mai departe, se pune accentul pe necesitatea de a „nu interzice dezbaterile”, precum și pe critica „superiorității morale a stângii”. O astfel de abordare este caracteristică multor partide de extremă dreaptă din Europa.

Următoarea etapă este aplicarea teoriei „celor doi demoni”, când extrema dreaptă este prezentată ca un răspuns la acțiunile „extremei stângi”. Pentru a combate acest lucru, se propune o întoarcere la valorile tradiționale și la „bunul simț”.

Un rol important în această strategie îl joacă critica feminismului. Lupta pentru egalitatea de gen este văzută ca o amenințare, deoarece pune la îndoială valorile tradiționale și deschide spațiu pentru diversitate. Nu este o coincidență faptul că la evenimente au fost abordate și problemele drepturilor transgenderilor, deoarece tot ceea ce contravine modelului patriarhal de familie este perceput ca o amenințare.

Acest proces nu este unic pentru Spania. Forțele de extremă dreaptă se unesc la nivel internațional, găsind aliați în alte țări. Ca exemplu, putem cita Italia, Ungaria, precum și partidele ultraconservatoare din alte țări.

În concluzie, se pune întrebarea: de ce am permis acestui proces să se dezvolte? Ce lecții pot fi învățate din experiența spaniolă pentru a contracara răspândirea ideilor de extremă dreaptă?