În Chile, se desfășoară o catastrofă umanitară care rămâne în umbra dezbaterilor politice. Este vorba despre copiii care se află într-o situație de viață dificilă. Noile date ale Serviciului Național de Protecție Specializată pentru Copii și Adolescenți (Mejor Niñez) indică o criză profundă, care este agravată de inacțiunea statului.

Programele menite să rezolve problemele actuale pun adesea pe plan secund provocări mai profunde și pe termen lung. Una dintre acestea este soarta copiilor care au suferit violență, abandonați de părinți sau aflați în circumstanțe familiale dificile. Statul, chemat să protejeze pe cei mai vulnerabili, nu își face treaba.

Situația este agravată de creșterea numărului de copii care ajung în adăposturile de stat. Statisticile arată că numărul copiilor care intră în instituții depășește numărul nașterilor în țară. Acest lucru duce la dezintegrarea legăturilor sociale, slăbirea legăturilor de familie și, ca urmare, la o creștere a tensiunii sociale.

Pentru a rezolva problema, sunt propuse diverse măsuri, inclusiv îmbunătățirea calității adăposturilor și programelor, precum și căutarea familiilor adoptive. Cu toate acestea, potrivit experților, aceste măsuri nu vor fi eficiente fără consolidarea rolului familiei ca principală instituție de protecție și educație a copiilor.

Istoria cunoaște multe cazuri tragice în care copiii au murit sub tutela statului. În ciuda încercărilor de a îmbunătăți situația, problema rămâne relevantă. Este important de reținut că copilăria vulnerabilă este unul dintre adevăratele iaduri ale Chile, despre care politicienii preferă să tacă.