Juristul Claudio Grossman, membru al Comisiei de Drept Internațional a ONU, consideră că statul Chile ar trebui să-și ceară scuze pentru lipsa de protecție care a permis răpirea copiilor în țară. Într-un interviu acordat după ce a preluat aceste cazuri, el subliniază necesitatea unui acord politic larg pentru a aborda problema răpirii copiilor.

Grossman, care este, de asemenea, reclamant în cazurile de adopții ilegale din perioada 1970-1990, menționează că este imposibil să nu fii emoționat de aceste povești tragice. El amintește de cazul studentului său Jimmy, care a povestit cum a fost răpit. Mama lui, o femeie săracă din Chile, l-a născut într-un spital unde i s-a spus că a murit.

Povestea lui Jimmy, sprijinit de părinții adoptivi din SUA, l-a determinat pe Grossman să preia cazul său și alte cazuri similare în instanțele chiliene. El observă că mamele care și-au văzut copiii după zeci de ani au simțit o durere imensă. Grossman crede că aceste cazuri ar putea fi calificate drept crime împotriva umanității.

În interviu, Grossman a abordat și problema rolului statului în aceste crime, indicând responsabilitatea autorităților pentru lipsa de protecție și investigație. El face apel la un acord național cu privire la această chestiune și consideră că statul ar trebui să-și ceară scuze victimelor. Grossman subliniază că răpirile de copii au avut loc înainte și după dictatura lui Pinochet, ceea ce subliniază natura sistemică a problemei.

Grossman notează că răpirile de copii au avut loc în perioada 1970-1990, dar crimele nu se limitează la această perioadă. El subliniază că este necesar să se găsească dreptate pentru toate victimele și să se creeze condiții în care familiile să se poată reuni și copiii răpiți să-și poată recăpăta naționalitatea și legăturile cu Chile.