Trei cazuri privind limitele libertății de exprimare în SUA

Trei cazuri privind limitele libertății de exprimare în SUA demonstrează aplicarea aleatorie, sau flexibilă, a standardelor în domeniul ideilor de la revenirea lui Donald Trump la putere. Primul este arestarea unui student palestinian de la Columbia, activist și purtător de cuvânt al protestelor din campus împotriva războiului din Gaza, pentru că, potrivit Casei Albe, „s-a aliniat cu teroriștii Hamas”. Al doilea, gluma macabră a fostului prim-ministru israelian Naftali Bennett în timpul unei discuții la Harvard despre trimiterea de mesaje celor care i-ar întrerupe discursul, cu aluzie la explozivii folosiți de Israel împotriva Hezbollah în Liban și Siria, care au cauzat zeci de morți. Al treilea exemplu apare în spațiul public reprezentat de rețelele sociale: readmisia unui angajat al DOGE (Departamentul pentru Eficiența Guvernamentală, în acronimul său în engleză) care demisionase după ce a făcut comentarii rasiste pe un cont de X, cum ar fi apărarea „unei imigrații eugenice” (teoria nazistă a rasei perfecte) și faptul că era „rasist înainte ca acest lucru să fie la modă”. Elon Musk l-a primit înapoi pe fiul risipitor după ce vicepreședintele, J. D. Vance, a calificat comentariile sale drept păcate ale tinereții.

Ultimele două cazuri au fost reduse la categoria anecdotelor, puțin mai mult decât o notă de subsol în debutul tumultuos al celei de-a doua președinții Trump. Dar cel referitor la studentul Mahmud Khalil, rezident legal în SUA care este încă reținut în așteptarea deciziei privind deportarea sa, este exploziv: o arestare politică în care se amestecă drepturi fundamentale (libertatea de exprimare, protejată de Constituție); statutul său de străin în plină ofensivă împotriva imigrației și, ca agravant, cruciada lui Trump împotriva antisemitismului. Toate acestea l-au transformat pe Khalil și pe cei care vor avea aceeași soartă în ținte, din cauza triplei lor condiții de palestinian, activist și străin.

Rețelele s-au transformat în tribunale, dacă nu în stâlpi ai infamiei, iar inteligența artificială într-un instrument de identificare a disidențelor. În timp ce Khalil rămâne închis într-un centru pentru străini din Louisiana, s-a aflat despre demiterea unei studente de la Yale, căreia un site web susținut de IA i-a găsit presupuse legături cu un grup presupus a fi susținător al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, care, pentru Washington, este o organizație teroristă. Helyeh Doutaghi, de origine arabă și purtând un batic – o altă imagine ușor de transformat în țintă –, a fost demisă imediat din funcția de director adjunct al unui proiect al Facultății de Drept la care lucra din 2023.

O a doua studentă palestiniană a fost arestată vineri la Columbia pentru că avea viza expirată, iar o a treia, de naționalitate indiană, a decis să se deporteze după ce i-a fost revocată viza, în timp ce Departamentul de Justiție investighează dacă protestele studențești din acel campus împotriva războiului din Gaza au încălcat legile federale privind terorismul, a anunțat vineri procurorul general adjunct, Todd Blanche.

Este în joc libertatea de exprimare în SUA, consacrată de Primul Amendament constituțional, sau doar atunci când se spune ceea ce nu place puterii? Cazul lui Khalil face reală amenințarea lui Trump de a expulza studenții străini care au participat la proteste „ilegale”. Arestarea sa, a spus președintele, va fi doar „prima dintre multe”. Agenți federali care se dedică în mod normal urmăririi traficanților de droguri sau a rețelelor de trafic sau a infracțiunilor financiare caută în rețelele sociale publicații care arată semne favorabile Hamas. O fac cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru ca căutarea să fie mai rapidă și mai profundă, precum site-ul web care a precipitat demiterea lui Douthagi de la Yale.

Degetul acuzator al Casei Albe, care flutură un decret prezidențial pentru combaterea antisemitismului, transformă astăzi pe oricine s-a manifestat în favoarea palestinienilor din Gaza, sau pentru o încetare a focului, într-un presupus terorist. Și această suspiciune, fără a fi nevoie de o acuzație formală ca în cazul lui Khalil, este ceea ce îi face deportabili în virtutea unui statut vechi, Legea inamicilor străini din 1798, și Legea imigrației și naționalității. O dispoziție care vizează orice „străin a cărui prezență sau activități în SUA secretarul de stat are motive rezonabile să creadă că ar putea avea consecințe adverse grave pentru politica externă” a țării, în special pentru relația sa privilegiată cu Israel.

„O arestare care miroase a macartism”

Hărțuirea ridică îndoieli serioase cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale și reînvie episoade întunecate precum vânătoarea de vrăjitoare a lui McCarthy din anii cincizeci. „Detenția lui Khalil, titular al unei cărți verzi și care studiază legal în această țară, este selectivă, o represalii și un atac extrem la adresa drepturilor sale din Primul Amendament”, susține Donna Lieberman, director executiv al Uniunii pentru Libertăți Civile din New York. „Detenția ilegală miroase a macartism. Este clar că administrația îl pedepsește selectiv pentru exprimarea opiniilor divergente, ceea ce reprezintă o escaladare înfricoșătoare a represiunii discursului pro-Palestina și un abuz agresiv al legii imigrației”. Pe lângă încurajarea delațiunii și a hărțuirii, macartismul a distrus garanțiile procedurale ale suspecților că simpatizează cu comunismul: acea epocă a fost numită al Doilea Teror Roșu.

Reprimarea dezacordului pătrunde, de asemenea, periculos de mult pe teritoriul Primului Amendament, care consacră constituțional libertatea de exprimare. „În SUA, Primul Amendament garantează tuturor libertatea de exprimare. Luarea drept țintă a unui student activist este o afrontă, un act vădit neconstituțional care trimite mesajul regretabil că libertatea de exprimare nu mai este protejată”, spune Murad Awawdeh, responsabil al Coaliției pentru Imigrație din New York. „O carte verde poate fi revocată doar de un judecător de imigrări, ceea ce demonstrează încă o dată că administrația Trump este dispusă să ignore legea pentru a insufla teamă și a-și promova agenda rasistă”.

Departe de a-și atinge scopurile – de a reduce la tăcere orice manifestație pro-palestiniană în campusuri, închise ermetic de la mobilizarea masivă de anul trecut –, detenția lui Khalil a dezlănțuit cutia Pandorei. Sit-in-uri, concentrări, proteste spontane sau organizate, multe dintre ele convocate de grupuri evreiești progresiste, au readus în stradă mulți dintre manifestanții presupus neutralizați în urmă cu un an. Joi, o sută de persoane au fost arestate în interiorul Turnului Trump, unde protestau convocate de un grup evreiesc. Mica schismă pe care cazul a provocat-o în importanta comunitate evreiască americană este evidentă, un dezechilibru ascuțit între sprijinul său pentru Israel și angajamentul său față de libertățile civile.

Șantaj economic la Columbia

Între timp, acțiunile disciplinare împotriva studenților continuă – săptămâna aceasta Columbia a expulzat mai mulți pentru ocuparea unei clădiri în urmă cu un an –, în timp ce agenții de imigrări efectuează noi raiduri în reședințele din campus. Asupra instituției apasă retragerea a 400 de milioane de dolari din fonduri federale de către administrația Trump, o pedeapsă pentru răspunsul său timid la presupusele manifestări de antisemitism; pentru a recupera fondurile, Casa Albă i-a cerut „disciplină” și modificări ale politicii sale de admitere. Este una dintre cele 60 de universități investigate pentru acuzații de „hărțuire și discriminare antisemite”. Aproximativ cincizeci de universități se află, de asemenea, în vizorul federal pentru politica lor DEI (diversitate, echitate și incluziune, în acronimul său în engleză), o altă dintre bestiile negre ale lui Trump.

„Columbia este o universitate privată, iar Primul Amendament ne protejează doar de cenzura guvernului, nu de cenzura entităților private. Dar, cu toate acestea, acest lucru este conceput cu adevărat, în opinia mea, pentru a trimite un mesaj clar studenților care vor să protesteze în sprijinul Palestinei sau în sprijinul Hamas, sau orice altceva, că acest tip de discurs nu va fi tolerat sub administrația Trump. Așa că [detenția lui Khalil] are ceea ce am numi un efect de intimidare. Și cu asta vreau să spun că va duce la autocenzură”, consideră Jay Clavert, profesor de Drept la Universitatea din Florida.

Khalil a fost condamnat dinainte, fără dovezi, de Casa Albă; de fapt, nu au fost prezentate acuzații împotriva sa și cazul său este lipsit de fundament legal. „În opinia mea, se întâmplă două lucruri diferite. Unul este puterea guvernului federal de a încerca să priveze o persoană de statutul său [de rezident legal], ceea ce este posibil să se facă în interesul securității naționale dacă ar sprijini sau ar propovădui o activitate teroristă sau ar încerca să-i convingă pe alții să facă acest lucru”, continuă Clavert. „Dar cel mai important este că toate acestea se întâmplă ca represalii pentru exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare. Dacă nu ar fi vorbit, de ce ar fi mers după el? Putem numi acest lucru represalii pentru exercitarea drepturilor sale de libertate de exprimare din Primul Amendament”.

Apologia violenței?

Procesul împotriva lui Khalil scoate în evidență și limitele legilor privind migrația: poate fi deportat un rezident legal pentru exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare? În așteptarea deciziei unui judecător de imigrări, constituționalistul Eugene Volokh, profesor emerit la Universitatea din California, este categoric: „Curtea Supremă nu a clarificat niciodată dacă Primul Amendament interzice guvernului să deporteze pe cei care nu sunt cetățeni americani pentru discursul lor”. Volokh amintește că „până la urmă, Primul Amendament protejează de obicei sprijinul sau apologia violenței. Americanii sunt perfect liberi, de exemplu, să spună că ar fi bine ca Putin să fie asasinat (fie în Rusia, fie când vizitează, să zicem, Belarus); că Israel ar trebui să înceapă să ia palestinieni ca ostatici (chiar dacă acest lucru ar fi ilegal conform legislației americane), sau că palestinienii au avut dreptate să ia ostatici israelieni. Lista discursurilor protejate în general de Constituție ar fi foarte lungă”.

Situația la roșu oferă democraților dezorientați o oportunitate de a se reînarma. Senatorul Chris Murphy a publicat pe rețelele sociale un videoclip la fel de didactic pe cât de pasionat în care pune în balanță cazurile lui Khalil și al angajatului readmis de Musk. Despre primul, spune, printre altele: „Poți să nu fii de acord cu poziția sa deschis contrară Israelului, dar nu există nicio dovadă că ar fi încălcat legea (…) Este în închisoare pentru discursul său politic, și asta ar trebui să ne îngrijoreze: în SUA, discursul tău este protejat, indiferent dacă președintelui îi place sau nu. Dar astăzi, în SUA lui Trump, este protejat doar mesajul celor ai lui, chiar dacă este un mesaj de ură ca cel al angajatului DOGE. Dacă discursul tău este critic, va fi incriminat”, subliniază Murphy, avertizând că nu va mai fi cale de întoarcere dacă un individ „poate fi închis fără acuzații pentru că protestează”. Protejarea libertății de exprimare este, pentru democrat, „o valoare americană, poate cea mai importantă”.

Continuând cu comparația pe care o stabilește Murphy între detenția palestinianului și reabilitarea tânărului rasist, arhiva virtuală oferă un ultim exemplu care confirmă flexibilitatea modului de măsurare. În noiembrie 2023, Elon Musk și-a exprimat sprijinul pentru o postare antisemită pe X, despre care a spus că este „pura adevăr”. A fost răspunsul său la publicarea unui utilizator X care afirma că evreii „au promovat exact genul de ură dialectică împotriva albilor pe care susțin că vor ca oamenii să nu o mai folosească împotriva lor”. Pentru că un salut nazist, ca cel făcut de demiurgul – sau ucenicul vrăjitor – al celei de-a doua administrații Trump, nu apare din neant.