Autorul articolului împărtășește reflecții sumbre, începând cu înlocuirea cuvântului "apărare" cu "război" în însemnările sale. El descrie fantezii neliniștitoare despre violență, inspirate de imagini văzute la televizor și de circumstanțe aparent simple ale vieții.

Textul este plin de imagini ale distrugerii și morții, începând cu un act imaginat de violență împotriva unei femei și trecând la o viziune despre acte ulterioare de agresiune. Autorul savurează ideea de violență, descriind-o cu detalii înfricoșătoare. Monologul interior este plin de dorința de a se răzbuna și de a provoca durere.

În finalul articolului, autorul găsește o carte care rezonează cu propriile sale gânduri despre o lume în care violența devine norma. Acest moment subliniază neliniștea profundă care stă la baza întregii narațiuni.