În ciuda progresului economic, mulți copii din Spania se confruntă cu condiții de viață dificile, amintind de romanele lui Charles Dickens. Termenul „copilărie dickensiană” devine tot mai relevant în Spania, evidențiind problema crescândă a sărăciei infantile.

Profesorii semnalează o creștere a numărului de elevi care necesită sprijin suplimentar din cauza situației economice precare. Insecuritatea socială și economică a copiilor afectează direct rezultatele școlare. Conform unui studiu EsadeEcPol, deteriorarea condițiilor materiale este un factor cheie al acestui fenomen. Între 2019 și 2023, procentul copiilor care declară că merg la școală flămânzi a crescut cu 55%, ajungând la 26% din totalul copiilor. În gospodăriile cu venituri mici, acest procent ajunge la 52% (comparativ cu 40% în 2019). Malnutriția în primii ani compromite grav dezvoltarea intelectuală.

Problema sărăciei infantile în Spania este agravată de alți factori, cum ar fi bullying-ul, abuzul, violența, problemele de sănătate mintală și creșterea numărului de copii aflați în grija serviciilor sociale. Autorul se întreabă de ce societatea acordă atât de puțină atenție problemei foametei infantile. Răspunsul poate fi căutat în trecut, când sărăcia era asociată cu lenea și lipsa dorinței de a munci.

În prezent, în Marea Britanie, peste 3 milioane de copii trăiesc în familii sărace care lucrează. Crizele familiale, divorțurile, sarcinile neplanificate, pierderea locului de muncă, lipsa locuințelor – toate acestea fac ca familiile să ajungă temporar sub pragul sărăciei. În Spania, situația este similară: familiile în care copiii suferă de foame se confruntă adesea cu șomaj, probleme de locuințe, familii monoparentale și lipsa oportunităților de îngrijire a copiilor.

O opinie comună este că sărăcia este cauzată de „cultura dependenței”. Autorul consideră aceasta o viziune greșită, afirmând că copiii și tinerii care trăiesc în familii sărace nu au posibilitatea de a-și dezvolta talentele. El consideră că argumentul „culturii dependenței” este o consecință a inegalității crescânde. Inegalitatea, în opinia autorului, corupe sentimentele morale ale bogaților, citând pe Adam Smith.

Pentru a rezolva problema „sărăciei dickensiene” în Spania, sunt luate anumite măsuri, cum ar fi creșterea alocațiilor pentru familiile cu copii. Cu toate acestea, este necesar să ne concentrăm pe rezolvarea problemelor legate de ocuparea forței de muncă, locuințe și sprijinirea familiilor. Autorul propune extinderea experienței de succes de ajutorare a familiilor în obținerea de locuințe și angajare. De asemenea, este necesar să se ajute familiile să facă față singure creșterii copiilor. În special, este vorba despre sprijinirea familiilor tinere și a familiilor monoparentale.

În alte țări, se implementează alocații universale pentru copii. Autorul propune, de asemenea, stimularea creării de familii extinse, care să includă mai multe generații. De exemplu, să se ia în considerare posibilitatea compensării cheltuielilor bunicilor care au grijă de nepoți.

Societatea spaniolă trebuie să conștientizeze amploarea „sărăciei dickensiene”, deoarece investiția în copii este cea mai profitabilă investiție în viitorul țării. Nu trebuie uitat acest lucru, mai ales în condițiile posibilelor reduceri ale cheltuielilor sociale.