Mobilitatea socială educațională în Mexic a înregistrat un declin îngrijorător. Conform unui raport publicat recent de Centrul de Studii Espinosa Yglesias (CEEY), proporția tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au reușit să obțină mai mulți ani de școlarizare decât părinții lor a scăzut de la 72% în 2016 la 67% în 2024.

Efectele închiderii școlilor în timpul pandemiei de COVID-19 sunt considerate o cauză majoră. Peste cinci milioane de persoane au întrerupt studiile la acel moment, iar criza sanitară a deschis o prăpastie educațională ale cărei consecințe sunt vizibile chiar și la cinci ani distanță. Directorul executiv al CEEY, Roberto Vélez, admite că a existat un "șoc important" în termeni școlari, care a afectat nu doar cunoștințele populației, ci și mobilitatea socială educațională.

Educația este un instrument esențial pentru măsurarea inegalității. Mobilitatea socială reprezintă ideea de avans sau regres în raport cu părinții. În viziunea economiștilor, un nivel mai înalt de școlarizare se traduce direct printr-o capacitate mai mare de a genera venituri pe piața muncii.

Studiul arată că, pe lângă scăderea numărului de tineri care își depășesc părinții, a crescut și proporția celor care au atins un nivel mai scăzut de școlarizare – de la 18% la 21%. În 2024, aproximativ 33% dintre tinerii mexicani nu au reușit să-și depășească părinții din punct de vedere educațional. Aceasta indică faptul că sărăcia în Mexic este, în mare măsură, "ereditară".

Probabilitatea ca un tânăr să ajungă la studii universitare este de patru ori mai mare dacă părinții săi dețin o diplomă de licență, comparativ cu situația în care părinții au doar școala primară. Pentru tinerii care trăiesc în gospodării unde adulții responsabili au doar studii primare, probabilitatea de a ajunge la studii profesionale este de doar 15%.

O altă problemă gravă este eșecul politicilor de sprijin guvernamental. Rezultatele unui sondaj național (ENIGH) arată că gospodăriile cu părinți cu un nivel scăzut de educație primesc mai puține ajutoare financiare de la Guvern. În 2016, aceste familii primeau 50% din ajutoarele pentru educație, dar în 2024 procentul a scăzut la doar 25%. Suma medie lunară a acestor transferuri a scăzut dramatic. De exemplu, familiile în care părinții aveau doar școala primară primeau 670 de pesos pe lună în 2016, iar acum primesc doar 140 de pesos.

CEEY recomandă urgent ca politicile de transferuri monetare destinate educației să fie direcționate cu o intensitate mai mare către cei care se confruntă cu cele mai mari dezavantaje. Alocarea mai multor resurse pentru persoanele dezavantajate economic și educațional este esențială pentru reducerea inegalității și creșterea mobilității sociale în Mexic.