Actrița spaniolă Silvia Alonso a fost prima invitată a noului sezon al podcastului „Me pasa una cosa” (Mi se întâmplă ceva), găzduit de Manuel Burque. În cadrul acestui format de „terapie de grup” unde sunt analizate nevroze și frici ciudate, Alonso a vorbit deschis despre o problemă cu care se confruntă de ani de zile: fobia de ace (tripanofobia).

„Începem astăzi cu o frică foarte universală, frica de ace”, a debutat gazda emisiunii. Actrița a explicat că pentru ea, fobia se extinde dincolo de o simplă injecție sau recoltare de sânge. Ea a numit-o o „fobie de invazie” care o afectează și în timpul vizitelor la ginecolog sau în cadrul altor teste medicale. A descris experiența „oribilă” de a i se introduce o cameră prin nas pentru a-i examina corzile vocale.

Silvia Alonso a menționat, cu umor, că lucrurile se îmbunătățesc dacă i se administrează anestezie, dar acest lucru aduce adesea necesitatea unei sedări intravenoase. „Aici ne întoarcem la punctul inițial: acele”, a explicat ea. Din cauza acestei fobii, actrița nu ia în considerare niciodată acupunctura. „Prefer să merg de zece ori să-mi bage degetul până la ficat, pentru că nu am nicio problemă cu durerea, decât să trec prin asta”, a mărturisit ea, subliniind cât de profundă este aversiunea sa față de injecții.

În cazul său, reacția la stresul provocat de ace este o sincopă vasovagală. Aceasta este o pierdere bruscă a cunoștinței, declanșată de o reacție exagerată a sistemului nervos. „Îmi pierd cunoștința, cad lată oriunde m-aș afla, mi se dau ochii peste cap, am convulsii, tensiune scăzută, îmi mușc limba și apoi vomit două zile”, a relatat detaliat actrița. Ea a adăugat că, atunci când își revine, se trezește în fața unui cadru medical șocat, care nu se aștepta la o asemenea reacție. „Nu are legătură cu a privi sau cu durerea; este ceva în capul meu care trebuie să se protejeze și de aceea se deconectează”, a concluzionat Alonso.

Actrița a recunoscut că a reușit să își facă primele analize de sânge abia la vârsta de 28 de ani, test pe care îl considera mai înfricoșător decât moartea. Terapia a jucat un rol crucial în gestionarea acestei condiții. Ea a folosit inițial metoda EMDR (reprocesarea și desensibilizarea mișcărilor oculare) pentru a aborda evenimentele traumatice din copilărie legate de injecții. A urmat apoi o „terapie de șoc”, care a implicat-o pe psihologul ei însoțind-o la primele trei analize de sânge. „În fiecare zi, mă închideam cu ea timp de o oră pentru a face o simulare de analiză. Așa a durat un an și jumătate”, a povestit actrița despre eforturile sale de a învinge frica de injecții.