În 2025, Organizația Națiunilor Unite (ONU) va marca 80 de ani de la înființare, un moment care ne obligă să analizăm istoria sa și să proiectăm viitorul, în special într-un context mondial agitat, în continuă schimbare și complex. Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial a marcat nu doar sfârșitul unui coșmar, ci și o conștientizare profundă a necesității de a găsi o formă de guvernanță globală care să prevină noi conflagrații.

Comunitatea internațională a decis atunci să creeze ONU cu viziunea de a păstra pacea, de a apăra demnitatea umană, de a proteja dreptul internațional și de a promova progresul social. De-a lungul a opt decenii, ONU a adus contribuții majore, inclusiv stabilirea normelor de drept internațional, programe esențiale de sănătate (vitale în timpul pandemiei recente), alimentație, ajutor umanitar, egalitate de gen și dezvoltare durabilă. Prin forțele sale de menținere a păcii (Căștile Albastre), organizația a căutat să pună capăt conflictelor grave și să stabilizeze zonele de criză.

ONU rămâne scena celei mai relevante cooperări internaționale din istorie și un spațiu de neînlocuit unde națiunile se întâlnesc pentru a aborda provocări comune, lucrând împreună în ciuda diferențelor. Diversitatea este o valoare pe care organizația o protejează și o respectă.

Astăzi, ne confruntăm cu provocări care pun la încercare instituțiile noastre:

• Războaie, precum cele din Ucraina și Sudan, care lasă în urmă mii de morți, distrugere și foamete.
• Adâncirea inegalității și creșterea puterii crimei transnaționale organizate.
• Criza climatică, ce forțează milioane de oameni să se deplaseze.
• Răspândirea dezinformării și avansul rapid al inteligenței artificiale.
• Erodarea încrederii în multilateralism.

Răspunsul la aceste amenințări multiple este clar: multilateralismul este mai necesar ca niciodată. El transformă vieți, națiuni și cursul umanității, așa cum a demonstrat ONU de-a lungul deceniilor. Ne permite să navigăm prin turbulențe fără a ne pierde scopul comun.

Chiar și dincolo de crizele vizibile, majoritatea țărilor respectă dreptul internațional. Acest lucru arată că ordinea bazată pe reguli încă funcționează. Statele o fac nu doar din convingere, ci și pentru că fără pace nu este posibilă dezvoltarea. Merită să apărăm și să consolidăm instituția care face posibilă înțelegerea și ajungerea la acorduri.

Dacă dorim mai mult multilateralism și dorim ca ONU să prevină relele care ne amenință, este necesar să o adaptăm la vremurile actuale. Cu ocazia celei de-a 80-a aniversări, o inițiativă de reformă servește ca un bun punct de plecare. Organizația trebuie să fie mai eficientă, eliminând redundanțele și optimizând resursele. De asemenea, trebuie să aibă capacități sporite de a anticipa crizele și de a reconstrui încrederea în dialog ca o cale legitimă și eficientă către pace. Gestiunea sa trebuie orientată către rezultate tangibile și măsurabile.

Avem nevoie de un multilateralism deschis, incluziv și ancorat în realitatea actuală. Pacea, justiția și sustenabilitatea sunt interdependente, iar liantul care unește totul este promovarea și apărarea drepturilor omului, care pun mai presus de toate demnitatea persoanei. Calea de urmat necesită mai multă Organizație a Națiunilor Unite. Doar prin cooperare și angajament colectiv putem construi soluții durabile pentru un viitor sustenabil pentru întreaga umanitate.