O nouă cercetare revoluționară, utilizând sisteme moderne de informații geografice (GIS), a dezvăluit că rețeaua de drumuri a Imperiului Roman era aproape dublă față de estimările anterioare, atingând un total impresionant de 299.171 de kilometri. Această cifră depășește cu peste o sută de mii de kilometri estimările anterioare de 188.555 km, echivalând cu peste șapte ori circumferința Pământului.

Studiul, realizat de un amplu grup de cercetători și publicat sub forma unui atlas digital numit "Itiner-e", a combinat o multitudine de surse istorice și arheologice. Acestea includ texte antice precum Itinerarul Antonin și Tabula Peutingeriana, precum și descoperiri arheologice, hărți topografice din secolele XIX și XX, fotografii aeriene postbelice și imagini satelitare. Tehnologia GIS a permis integrarea tuturor acestor date pentru a recrea "harta rutieră" de acum 2.000 de ani.

Arheologul Pau de Soto de la Universitatea Autonomă din Barcelona (UAB), principalul autor al studiului, a subliniat că drumurile romane erau construite pentru durabilitate. Spre deosebire de percepția populară, majoritatea nu erau pavate cu dale, ci foloseau straturi de pietriș fin compactat, o metodă ideală pentru transportul cu cai, care la acea vreme nu foloseau potcoave. Doar la ieșirile din orașe se utilizau dale.

Rețeaua de drumuri, care în perioada de maximă expansiune a Imperiului Roman lega teritoriile de la Scoția modernă până la marginea de est a Saharei și de la Marea Neagră până la coasta marocană, a fost esențială pentru menținerea unității și puterii romane. Historicul Adam Pažout de la Universitatea din Aarhus, coautor al studiului, a evidențiat rolul crucial al acestor căi în proiectarea puterii romane prin armată, drept și administrație.

Cercetătorii estimează că aproximativ o treime din drumuri conectau marile centre urbane, iar două treimi erau rute secundare, legând localități la scară regională. Cu toate acestea, doar 2,7% din kilometrajul total este încă conservat fizic sau a fost excavat. Aproximativ 90% din traseu este identificat prin "axe fosilizate" – rămășițe precum poduri romane sau miliari – în timp ce 7% rămâne ipotetic, bazat pe logica topografică.

Deși puțin a mai rămas fizic, moștenirea acestor drumuri este profundă. "Țesutul urban european este o moștenire a Romei. Majoritatea orașelor europene existau deja în epoca romană și erau deja conectate între ele", amintește de Soto. Pe aceste drumuri au călătorit milioane de oameni, s-au răspândit idei și credințe, au avansat legiunile romane și a prosperat comerțul. Totuși, capilaritatea extinsă a rețelei a facilitat și răspândirea rapidă a bolilor, cum ar fi Ciuma Antonină și Ciuma lui Iustinian, care au slăbit Imperiul, precum și incursiunile barbare.