Într-un moment în care bugetele publice din întreaga lume sunt sub presiune din cauza sprijinului acordat în contextul pandemiei, al războiului din Ucraina și al tranziției energetice, problema evaziunii fiscale a marilor corporații devine deosebit de acută. De exemplu, într-o țară europeană, între 2016 și 2021, trezoreria a pierdut aproximativ 31 de miliarde de euro din acest motiv. Această sumă echivalează cu peste 5% din cheltuielile cu sănătatea sau cu încasările anuale din impozitul pe profit.

În ultimele decenii, cheltuielile guvernamentale au crescut semnificativ din cauza unor factori structurali, sociali și economici. Cu toate acestea, structura fiscală nu s-a adaptat încă la noua economie digitală și la realitatea productivă a secolului XXI. Acest dezechilibru forțează guvernele să caute noi mecanisme pentru a-și crește veniturile și a asigura stabilitatea bugetară.

Aceasta este o problemă globală care demonstrează că concurența fiscală internațională reprezintă o amenințare sistemică, atât pentru bunăstarea cetățenilor, cât și pentru suveranitatea economică a statelor. Elefantul din cameră este lipsa unui model global care să impoziteze profiturile companiilor acolo unde își desfășoară activitatea. Au existat unele încercări de a aborda problema, cum ar fi angajamentul a 140 de state de a stabili un impozit minim de 15% pentru multinaționale, pentru a evita o concurență la scădere. Dar nu a funcționat. Se știe că una dintre cele mai mari economii mondiale nu a implementat niciodată legislația corespunzătoare.

Un raport al cercetătorilor de la Tax Justice Network subliniază o realitate inconfortabilă: unele corporații multinaționale, în special giganții tehnologici americani precum Google, Amazon, Meta și Apple, înregistrează o creștere rapidă a profiturilor și a cotațiilor bursiere, beneficiind în paralel de un tratament fiscal favorabil. Aici rezidă principala problemă. Scăderea radicală a ratelor efective plătite de companii precum Google, Amazon, Meta și Apple, datorită modelului lor de afaceri, nu numai că erodează încasările fiscale ale celorlalte țări în care operează aceste companii, dar și îngreunează planurile de investiții și suveranitatea fiscală a acelorași state. A permite multinaționalelor să continue să joace după propriile reguli înseamnă a renunța la protejarea interesului public și a perpetua decalajul tot mai mare dintre bogați și săraci.