O reflecție profundă asupra filmului „Duminicile” („Los domingos”) și explorarea sa a vocației religioase a fost prezentată recent. Acest articol de opinie analizează dilema alegerilor de viață prin prisma unei tinere care decide să devină călugăriță carmelită desculță, punând în contrast o existență monastică cu parcursul secular modern.

Experiența personală a autorului de a asista la o ceremonie similară de luare a veșmântului la Mănăstirea Întrupării din Ávila, în iarna anului 2021, servește drept punct de plecare pentru discuție. Momentul, descris ca fiind de o frumusețe inexplicabilă, dar și o tragedie, a stârnit întrebări despre libertatea alegerilor individuale și despre ceea ce înseamnă cu adevărat „a trăi”. Autoarea, atee, a încercat să citească emoțiile părinților tinerei monahițe, confruntându-se cu viziunea unei vieți dedicate credinței, în opoziție cu drumurile convenționale de carieră, familie și consum modern.

Filmul „Duminicile”, apreciat pentru capacitatea sa de a descrie complexitatea relațiilor familiale, alege să plaseze conflictul central în jurul vocației religioase a unei adolescente de 17 ani, Ainara. Mătușa acesteia, o directoare culturală cu probleme în viața personală, consideră decizia nepotismei de a se închide într-o mănăstire nu ca pe o alegere liberă, ci ca pe o evadare din realitate, condiționată de traumele și lipsurile sale, precum moartea timpurie a mamei și absența tatălui. Articolul subliniază ipocrizia acestei perspective, sugerând că toate deciziile vitale majore sunt, într-un fel, modelate de experiențe personale.

„Duminicile” este descris ca fiind un film complex, a cărui sinopsis este dificil de redat într-un singur cuvânt, fie că este vorba despre vocația religioasă, familie, intoleranța celor „toleranți” sau manipularea spirituală. Cert este că pelicula abordează teme universale precum sensul vieții și iubirea, și consecințele absenței sau prezenței acestora.