Industria muzicală în limba spaniolă se află la o răscruce importantă, marcată de abordările divergente ale doi dintre cei mai influenți artiști ai momentului: Rosalía și Bad Bunny. În timp ce artistul portorican, cel mai ascultat la nivel global, își reafirmă cu tărie identitatea prin muzica exclusiv în spaniolă, artista catalană explorează o paletă lingvistică largă, cântând în 13 limbi pe cel mai recent album al său.

Bad Bunny, Benito Antonio Martínez Ocasio, a subliniat în repetate rânduri că nu consideră necesar să își explice versurile, chiar dacă acestea conțin un limbaj colocvial, specific culturii sale portoricane. Poziția sa de a promova cultura latină și limba spaniolă are o puternică conotație politică, mai ales în contextul american actual, unde sprijinul pentru minoritățile hispanofone a fost redus. Pentru el, a cânta în spaniolă este o expresie autentică a identității sale.

Pe de altă parte, Rosalía a adoptat o abordare diferită, declarând că îi pasă de publicul său și că face eforturi să cânte în diverse limbi, chiar și în cele care nu-i sunt native. Această declarație a generat o dezbatere aprinsă pe rețelele sociale, unii acuzând-o că se „beneficiază” de cultura latină fără a o înțelege pe deplin. Rosalía a clarificat ulterior că respectă profund cultura latino-americană și că intenția ei nu a fost una de confruntare, ci de deschidere culturală.

Noul său single, "Berghain", de pe al patrulea album, "misticism feminin", include versuri în ucraineană, catalană, siciliană, mandarină, arabă și latină. Ea afirmă că "aparține lumii" și că conectivitatea globală o inspiră să depășească barierele lingvistice.

Această discuție reflectă o schimbare majoră în industria muzicală. La sfârșitul anilor '90, artiștii latini, precum Ricky Martin sau Shakira, erau adesea nevoiți să cânte în engleză pentru a atinge succesul global. Astăzi, artiști precum Bad Bunny, Maluma și Karol G demonstrează că se poate cuceri piața internațională păstrând limba spaniolă, impunând publicului să se apropie de ei, nu invers. Colaborările interlingvistice și fuziunea culturală permit acum muzicii spaniole să ocupe un loc de seamă la nivel global, fără a sacrifica identitatea lingvistică.