Cu doar opt zile rămase până la alegerile din Chile din 2025, dezbaterea privind votul obligatoriu și impactul său asupra informării electorale capătă o importanță crucială. Puțin peste 30 de țări din lume impun votul obligatoriu, ceea ce face orice speculație despre efectele sale, profilul votantului obligat și comportamentul acestuia la urne, plină de presupuneri mai degrabă decât de date concrete.

În prezent, corpul electoral din Chile cuprinde aproximativ 15,6 milioane de persoane eligibile să voteze. Prin comparație cu primul tur al alegerilor prezidențiale din 2021, la care au participat 7,1 milioane de persoane (mai puțin de jumătate din total), numărul votanților va crește cu 8,5 milioane datorită obligativității acestui scrutin. Aceasta înseamnă că se va forma un corp electoral practic nou, iar comportamentul său este înconjurat de incertitudini.

Un studiu organizat recent de Asociația Radiodifuzorilor din Chile (Archi) a înregistrat o audiență de 4,5 milioane de persoane. Această cifră este în concordanță cu audiența de 1,3 până la 1,7 milioane, înregistrată de emisiunile electorale la diferite ore (conform Consiliului Național de Televiziune), poziționându-le ca unele dintre cele mai vizionate „programe” TV, în diverse zile ale săptămânii.

Acest fenomen poate fi explicat prin experiența Australiei, o țară cu vot obligatoriu de aproape 100 de ani. Academicele Lisa Hill și Sally Young au studiat impactul votului obligatoriu și „alfabetizarea politică” a votanților. Cercetările lor din perioada 2002-2011 au demonstrat că persoanele obligate să voteze tind să se informeze mai mult înainte de procesul electoral, crescând astfel nivelul lor de cunoștințe politice și extinzând exercițiul votului. Acest lucru, la rândul său, obligă companiile de comunicare să genereze conținut mai bogat și mai accesibil pentru acești noi alegători.

În lucrarea sa „Compulsory Voting: A Critical Perspective” (2002), Lisa Hill argumentează că, deși pot persista anumite forme de apatie politică, votul obligatoriu favorizează legitimitatea democratică, extinzând dezbaterea publică prin încurajarea participanților să dețină un minim de informații politice. Deși procesul nu garantează o populație mai educată politic pe termen lung, acesta îi motivează pe cetățeni să se informeze în perioadele premergătoare alegerilor.

Datele din Chile, de la Asociația Națională de Televiziune (Anatel) și Archi, susțin aceleași concluzii. Chiar dacă audiența radiofonică a atins, de asemenea, 4,5 milioane de persoane în 2021, cifrele televiziunii sunt astăzi superioare, în medie zilnică cu aproximativ 300 de mii de persoane. Statistic și metodologic, datele ar putea să nu fie pe deplin concludente, dar este cert că, la nivel de opinie publică, cererea de cunoștințe există. Având în vedere că rezultatul alegerilor va fi un subiect major, este esențial să ne concentrăm pe calitatea dezbaterii, aceasta fiind următoarea provocare.