Există puține lucruri mai terifiante decât a fi forțat să urmărești un meci plictisitor de fotbal duminica după-amiaza, mai ales când este o reluare a confruntării Rayo-Real Madrid, la aceeași oră. Asemenea partide lipsite de vlagă sunt capabile să te facă să îți dorești să evadezi din realitate, similar cu sentimentul exprimat de Joaquín Sabina, care a propus moartea ca soluție la dragostea pierdută, după un astfel de spectacol fotbalistic.

Comentatorii s-au străduit să își facă treaba, însă realitatea din teren era adesea implacabilă. S-a întâmplat, de exemplu, ca un comentator să descrie un șut al lui Mbappé ca fiind aproape gol, în timp ce reluarea arăta mingea trecând la o distanță considerabilă de poartă. Aceasta a adus aminte de momentele iconice din trecut, precum golul lui Bam Bam Zamorano într-un Clásico din ianuarie, când a marcat cu o execuție spectaculoasă de la marginea careului.

Partida de la Vallecas a oferit, de asemenea, scene aproape ireale. Un exemplu memorabil a fost momentul când Chavarría, fundașul lui Rayo, a alunecat cu mingea la picior, înconjurat de trei jucători ai Realului care, în loc să intervină, l-au privit cu o curtoazie surprinzătoare. Această scenă subliniază o problemă persistentă a Realului în meciurile complicate, unde de ani de zile nu reușesc să câștige „mingile împărțite”, o statistică mai puțin glamuroasă, dar crucială.

Real Madrid se confruntă cu o problemă centrală, care pare imposibil de rezolvat în acest sezon fără transferuri majore: protecția, distribuția și creativitatea la mijlocul terenului. Jucători precum Camavinga, Tchouameni, Valverde și Ceballos, deși talentați, nu reușesc să formeze un ansamblu coerent care să asigure echilibrul necesar. Tchouameni, de exemplu, este excelent cu un partener complementar, în timp ce Valverde este mai bun la primirea mingii decât la pasă. Ceballos se distinge prin controlul și claritatea sa în posesie.

O altă piesă importantă este Güler. Spre finalul meciului, a demonstrat sclipiri de geniu, realizând un dribling uimitor la mijlocul terenului. Cu toate acestea, în prezent, el nu poate acoperi aceeași zonă de influență ca un Modric, lipsindu-i forța și prezența fizică necesară pentru a juca pe ambele flancuri într-un timp scurt. Când se apropie de poartă, însă, Güler devine o amenințare majoră, provocând haos în apărarea adversă. Real Madrid, însă, nu pare să aibă timpul sau resursele necesare pentru a-l integra pe deplin fără presiunea rezultatelor imediate.