Regimul dictatorial al Venezuelei, sub conducerea lui Nicolás Maduro, a intensificat eforturile de a controla absolut naționalitatea cetățenilor săi, considerând-o un drept ce poate fi revocat arbitrar. Această abordare eronată ignoră profundele rădăcini ale identității venezuelene, care nu este o marfă la licitație sau o proprietate ce poate fi ștersă prin decret.

Recent, Maduro a înaintat Curții Supreme de Justiție o solicitare pentru revocarea naționalității celor pe care îi acuză de "trădare de patrie" sau de colaborare cu armate străine. Această acțiune disperată vizează intimidarea și reducerea la tăcere a diasporei, care numără peste nouă milioane de persoane, precum și a disidenților din interiorul granițelor. Criticii o descriu ca o variantă a tacticilor întunecate, menite să creeze apatrizi din capriciu politic.

Constituția Venezuelei stipulează clar că naționalitatea de la naștere nu poate fi revocată, ceea ce face ca aceste acțiuni ale regimului să fie nu doar imorale, ci și profund neconstituționale. Identitatea națională este profund înrădăcinată în sufletul fiecărui venezuelean, reflectată în imnul național, în simbolurile culturale precum arepa, și în bogăția peisajelor și a patrimoniului artistic.

Venezuelanitatea se regăsește în fiecare aspect al vieții, de la gustul peștelui prăjit din La Guaira, până la operele de artă ale lui Armando Reverón, Cruz Diez, Oswaldo Vigas sau Jesús Soto. Ea persistă în splendoarea peisajelor naturale, de la florile din Galipán și impunătorul Cerro Ávila, până la frailejones-ii din Anzi și zăpezile eterne din Mérida.

Identitatea nu poate fi ștearsă prin represiune. Ea este scrisă în paginile romanelor lui Rómulo Gallegos, Doña Bárbara sau Canaima, care descriu lupta și sufletul poporului. Pentru a șterge identitatea venezueleană, regimul ar trebui să transforme în deșert lacurile Valencia și Maracaibo, să usuce râurile Orinoco, Caroní și Apure, să oprească cascada Salto Ángel și să distrugă munții emblematici.

Identitatea venezueleană trăiește în muzica joropo, tamunangue, polo margariteño, în ritmurile Billo’s Caracas Boys și Dimensión Latina. Ea se manifestă în rebeliunea electronică a trupei Los Amigos Invisibles și în versurile lui Canserbero. Este prezentă în plajele sale infinite, în cele 311 insule, în recifele de corali și în cele 44 de parcuri naționale.

Naționalitatea este în sânge, în etniile și în inima fiecărui individ, în memoria colectivă a unui popor care nu-și uită rădăcinile. Chiar dacă regimul poate confisca proprietăți, încarcera cetățeni sau revoca documente, demnitatea și identitatea nu pot fi niciodată luate. Identitatea venezueleană este de neșters și nu va fi niciodată la îndoială sau la licitație.