Arhitecta și designerul de realitate augmentată Lucia Tahan a revenit la Madrid după o convalescență prelungită în Italia. Accidentul a avut loc pe 18 aprilie, chiar în ziua vernisajului unei expoziții la Muzeul Național al Artelor Secolului XXI din Roma, unde s-a împiedicat pe scări, suferind trei fracturi vertebrale. Imobilizată și internată, a petrecut o lună în spital și cinci luni în Italia, timp în care a învățat limba și a întâlnit, conform propriilor spuse, „un asasin și o prințesă”.

Una dintre cele mai recente lucrări ale sale, o instalație expusă la Muzeul MAXXI din Roma, a surprins vizitatorii. De la exterior, părea desprinsă dintr-un joc video, dar odată intrat, purtând ochelari de realitate augmentată, spațiul geometric era spart de un cer albastru hiperrealist, dar virtual. Un vizitator a mărturisit că s-a simțit „dezamăgit de lumea reală” la ieșire. Opera a inversat conceptele de spațiu fizic (natural, neregulat) și digital (geometric, colorat, măsurabil). Muzeul MAXXI a achiziționat deja drepturile pentru reconstrucția viitoare a lucrării.

Lucia Tahan (36 de ani, Madrid) duce o viață intensă și nomadă, locuind în orașe precum Madrid, Ierusalim, Berlin, Londra, Los Angeles și New York, iar recent și la Roma. Pe lângă cariera artistică, lucrează în Statele Unite ca designer de interfețe, cu proiecte dezvoltate pe calculator și expuse în galerii și muzee prin ochelari de realitate virtuală. Spre deosebire de alți artiști care folosesc realitatea virtuală pentru lumi fantastice, Tahan se concentrează pe modul în care viața digitală modelează arhitectura spațiilor fizice reale, având o abordare conceptuală și minimalistă.

În 2018, prin prima sa lucrare de realitate augmentată, a anticipat un fenomen aflat în plină expansiune: monetizarea datelor despre mișcările umane. Ea s-a întrebat dacă, la fel cum companiile colectează date de navigare online, nu vor începe să facă același lucru și cu datele spațiale, cum ar fi timpul petrecut pe o canapea sau zonele cele mai frecventate dintr-o locuință. Răspunsul ironic a fost „Vivienda en la nube” (Locuință în nor), o instalație VR în care utilizatorii puteau modifica un spațiu virtual și împărtăși date spațiale, ridicând întrebări despre confidențialitate. Șapte ani mai târziu, tehnologii precum LiDAR sunt deja integrate în telefoane și mașini pentru a măsura distanțe și genera modele 3D, iar unele centre comerciale utilizează tehnologii similare.

Nu este surprinzător că, la un an după acea lucrare, Tahan a primit propuneri de a lucra la designul interfețelor de realitate augmentată, respingând oferte de la Google și Palantir. Între 2018 și 2023, a fost designer principal la Spark AR Meta (fostul Facebook), platforma care a popularizat filtrele Instagram. Ea subliniază că inteligența artificială a existat de mult timp, dar a devenit populară doar odată cu apariția unor produse pe care oamenii doresc să le folosească zilnic. Din cauza unui acord de confidențialitate, nu poate oferi detalii despre munca sa la Meta.

Tahan este fascinată de spațiile liminale, modelate de tehnologie, cum ar fi centrele de apel sau „bucătăriile întunecate” (dark kitchens) — restaurante exclusiv digitale, fără acces public, care s-au înmulțit în pandemie. Proiectul său de cercetare „Tortilla fantasma”, expus la Bienala de Arhitectură de la Veneția în 2023, investighează cum interfețele aplicațiilor de livrare de mâncare influențează direct spațiul construit real, determinând restaurantele să ofere doar mâncare, fără o sală de mese fizică. Astfel, tehnologia afectează arhitectura și construcția spațiilor reale, transformându-le, mercantilizându-le și colonizându-le.