Directiva europeană privind salariile minime va continua să fie aplicată, în ciuda contestațiilor inițiale. Marți, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat în mare parte validitatea acestei reglementări, care fusese contestată de Danemarca și Suedia. Acestea au considerat că directiva reprezintă o ingerință în legislațiile lor naționale în domeniul muncii.

Totuși, decizia CJUE reduce semnificativ anvergura directivei. Instanța a anulat prevederile care permiteau statelor membre să stabilească și să actualizeze salariile minime legale. De asemenea, a fost eliminată și norma care interzicea diminuarea salariilor minime atunci când acestea sunt supuse unei indexări automate.

Această directivă, cunoscută oficial sub numele de "Salarii Minime Adecvate", a fost aprobată la sfârșitul anului 2022. Danemarca a depus recurs la scurt timp după aceea, urmată de Suedia. Cele două țări nordice au argumentat că UE nu are competența de a reglementa condițiile de muncă, invocând articolul 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii, care exclude în mod expres o astfel de posibilitate.

Conștiente de limitările tratatului, Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul UE au convenit asupra unui text care, mai degrabă, oferă recomandări. De exemplu, directiva sugerează ca salariile minime să tindă spre 50% din salariul mediu și 60% din mediana salarială în fiecare stat membru.

Principiul prudenței nu a fost suficient pentru Danemarca și Suedia, care au apelat la CJUE. Avocatul general al Curții, Nicholas Emiliou, a susținut poziția Danemarcei, recomandând anularea integrală a directivei, argumentând că aceasta "interferează direct cu excluderea referitoare la 'remunerații' din Tratat". Deși hotărârea finală nu a urmat pe deplin această argumentație, o mare parte a prevederilor cheie au fost anulate.

În țările scandinave, modelul de relații de muncă se bazează pe negocieri bilaterale între sindicate și patronate, cu o intervenție minimă a autorităților. Aceasta nu se traduce prin condiții de muncă sau salariale mai slabe, datorită unei densități sindicale ridicate care asigură salarii competitive. Prin urmare, în aceste țări nu există un salariu minim reglementat prin lege, deoarece se tem că o astfel de măsură ar putea fi percepută ca o limită superioară, nu un prag inferior.

Pe lângă Danemarca și Suedia, Finlanda, Austria și Italia nu au o dispoziție legală care să stabilească un salariu minim. Germania a introdus un salariu minim în 2015.

Deși directiva a rămas la nivel de recomandări, investigațiile preliminare indică un impact pozitiv în țările din Europa Centrală și de Est, unde prezența sindicală este mai redusă. Acolo, directiva a stimulat negocierile colective, ducând la creșteri salariale semnificative în ultimii ani.