Esther Giménez-Salinas, Ombudsmanca Cataloniei, propune o revizuire fundamentală a drepturilor și obligațiilor tinerilor, argumentând că situația actuală este "incongruentă". Ea subliniază paradoxuri precum faptul că un tânăr de 14 ani poate fi judecat penal, dar are nevoie de un adult pentru a merge la un concert. La 16 ani, poate munci, dar nu poate deschide un cont bancar sau dona sânge, deși poate decide asupra tratamentelor medicale.

Giménez-Salinas sugerează introducerea unei "prime vârste a majoratului" la 16 ani, care ar permite tinerilor să voteze, să-și administreze bunurile, să adere la un partid politic, să semneze contracte fără reprezentarea unui adult, să-și deschidă un cont bancar, să doneze sânge și să se înscrie la orice formă de studiu. Această propunere, a subliniat ea, este necesară pentru a "revizui coerent vârstele, ținând cont de cât de mult s-a schimbat viața".

Raportul elaborat de Ombudsmancă se concentrează pe "ageism", o formă de discriminare bazată pe vârstă, care de obicei se referă la persoanele în vârstă, dar în acest context este aplicată subevaluării minorilor. Documentul indică faptul că minoritatea este adesea asimilată cu o "copilărie imatură, iresponsabilă și incompletă", considerând că minorii nu sunt capabili să acționeze sau să-și exercite drepturile fără asistența unui adult. De aceea, se pledează pentru găsirea unui "echilibru adecvat între protecția copilului și recunoașterea progresivă a autonomiei personale".

Posibilitatea de a modifica vârsta de vot la 16 ani nu este o noutate; o inițiativă similară a fost propusă anul trecut de Ministerul Tineretului. Mai mult, la ultimele alegeri europene, cinci țări au implementat deja votul de la vârsta de 16 ani.

În domeniul educației, Ombudsmanca propune extinderea școlarizării obligatorii până la 18 ani. Raportul susține, de asemenea, promovarea învățământului profesional de nivel mediu, creșterea numărului de locuri publice în creșe pentru a răspunde cererii ridicate și stimularea ajutoarelor pentru ca elevii vulnerabili să aibă acces la activități educative extrașcolare și tabere de vară.

Giménez-Salinas critică și discriminarea copiilor în sectoare precum locuințele și sănătatea, solicitând ca politicile publice să fie elaborate dintr-o perspectivă de vârstă, favorizând un colectiv vulnerabil. De exemplu, timpul mediu de așteptare pentru o locuință socială este mai mare pentru familiile cu minori (618 zile) comparativ cu adulții (460 zile). În sistemul sanitar, listele de așteptare pentru intervenții chirurgicale la copii au crescut cu 4,6%, iar cele pentru consultații externe cu 14,7%, depășind procentele înregistrate la restul populației.