În câteva cuvinte
Partidul Popular din Spania a încercat să obțină recunoașterea coridei ca Patrimoniu Mondial UNESCO, dar propunerea a fost respinsă în Congres, în principal din cauza votului împotrivă al PSOE și a lipsei unui consens social larg.
Corida, o tradiție adânc înrădăcinată în cultura spaniolă, a fost recent în centrul unei dezbateri aprinse în Congresul Deputaților din Spania. Partidul Popular (PP) a propus includerea spectacolelor taurine pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, o inițiativă care, deși a stârnit un interes considerabil, a fost în cele din urmă respinsă.
Propunerea non-legislativă a PP, prezentată în Comisia de Cultură, solicita guvernului să depună candidatura coridei la UNESCO. Cu toate acestea, propunerea nu a trecut, fiind respinsă cu un singur vot diferență (18 împotrivă, 17 pentru). Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) a jucat un rol decisiv în acest rezultat, votând împotrivă, spre deosebire de abținerea anterioară care a permis menținerea protecției naționale a coridei.
Documentul PP argumenta că recunoașterea mondială este "indispensabilă pentru a aprofunda conservarea cunoștințelor și abilităților" asociate cu această manifestare artistică. Criticii au subliniat însă că o astfel de propunere este doar o declarație de intenție și nu obligă executivul, iar procesul depinde de factori externi, inclusiv de opinia UNESCO.
Dezbaterea despre corida rămâne extrem de polarizată în Spania. Partidul Popular și formațiunea de extremă dreapta Vox susțin cu fermitate corida, considerând-o o expresie fundamentală a identității și istoriei spaniole, cu rădăcini care datează din secolul al XIII-lea. Ei evidențiază valoarea sa artistică, importanța economică și rolul cultural, invocând figuri precum Goya și Lorca.
Pe de altă parte, partidele de stânga și naționaliștii regionali, cum ar fi Sumar și reprezentanții Țării Bascilor, Cataluniei și Galiciei, se opun coridei din motive legate de bunăstarea animalelor. Purtătoarea de cuvânt a PSOE, Isabel María Pérez Ortiz, a justificat votul împotrivă prin lipsa unui consens social amplu și prin deficiențe tehnice, cum ar fi neaprobarea prealabilă de către Consiliul Patrimoniului Istoric.
Statisticile recente, inclusiv un raport al Fundației BBVA, indică un interes descrescător al populației față de corida, 68% dintre spanioli declarând un interes scăzut (între 0 și 2 pe o scară). Asistența la spectacolele taurine s-a menținut la aproximativ 8% anual, conform Ministerului Culturii, dar variază semnificativ pe regiuni. Publicul cel mai fidel se regăsește în categoriile de vârstă 45-64 de ani și, surprinzător, 15-24 de ani. Deși accesul este permis de la 14 ani, Consiliul Europei a recomandat Spaniei să interzică participarea minorilor sub 18 ani.
Cu toate că legea 18/2013, adoptată de guvernul PP în urmă cu peste un deceniu, continuă să protejeze corida ca parte a patrimoniului cultural național, propunerea de recunoaștere la nivel mondial a fost respinsă. Astfel, susținătorii anti-corida au înregistrat o mică victorie, consolidând ideea că, deși corida rămâne o parte a patrimoniului spaniol, nu va obține recunoaștere globală sub egida UNESCO.