În câteva cuvinte
O judecătoare spaniolă a concluzionat că întârzierile în convocarea organismului de criză CECOPI în timpul inundațiilor din Valencia, care au ucis 229 de persoane, au împiedicat salvarea de vieți. Aceasta a criticat lipsa de acțiune rapidă și comunicarea deficitară a autorităților.
Judecătoarea Nuria Ruiz Tobarra susține că decizia târzie de a convoca CECOPI, organismul Generalitat care a coordonat răspunsul la tragedia din 29 octombrie 2024, în care și-au pierdut viața 229 de persoane în Valencia, a împiedicat salvarea de vieți.
Magistratul critică faptul că acest dispozitiv, organizat pentru gestionarea catastrofei și la care au participat 29 de reprezentanți ai instituțiilor municipale, regionale și de stat, a fost convocat în ziua inundației la ora 15:00, pentru a se desfășura două ore mai târziu. Această întârziere a împiedicat adoptarea unor măsuri de salvare a vieților în municipalități precum Utiel, unde revărsarea râului Magro a provocat șase decese. Judecătoarea subliniază că CECOPI nu a fost convocat imediat după alertă, iar întârzierea a fost evidentă pentru organizarea măsurilor de protecție a populației.
În ciuda faptului că Agenția Meteorologică de Stat (Aemet) decretase alerta roșie, nivelul maxim, la ora 7:36 în ziua tragediei, CECOPI s-a reunit zece ore mai târziu. Ședința a început în timp ce președintele interimar al Generalitat, Carlos Mazón, se bucura de un prânz de aproape patru ore.
Când a început CECOPI, „nu se mai puteau adopta măsuri pentru salvarea vieții victimelor din Utiel, deoarece, la acea oră, majoritatea decedaseră sau erau pe punctul de a muri. Aceeași situație a avut loc și în localități precum L’Alcudia, Godelleta, Turís și Torrent”, regretă magistratul.
Pe lângă întârziere, judecătoarea a evidențiat și problemele înregistrate de dispozitiv. Au existat întreruperi și deconectări continue ale participanților. Un exemplu este blocajul care a împiedicat unii participanți, conectați prin Zoom, să urmărească dezbaterea despre cea mai relevantă măsură a zilei: trimiterea unui mesaj masiv pe telefoanele mobile. Notificarea a ajuns la telefoane la ora 20:11, când majoritatea dispăruților deja decedaseră. Judecătoarea susține că, dacă alerta ar fi fost trimisă mai devreme, vieți ar fi fost salvate.
În ultimul său verdict, instructoarea amintește și de unele decese care au avut loc după trimiterea mesajului. De exemplu, moartea unui minor în municipalitatea valenciană Sot de Chera. „Femeia și fiica ei de opt ani au petrecut noaptea lângă corpul neînsuflețit al celuilalt fiu al ei, mai mic”, își amintește Ruiz Tobarra.
Lipsa avertizărilor a amplificat magnitudinea tragediei. Judecătoarea face referire la cei 37 de decedați în timpul inundației care erau utilizatori ai serviciului de teleasistență al Generalitat. „În cadrul procedurii, se acumulează zeci de mărturii ale persoanelor care și-au văzut apropiații murind, familii care au alertat serviciile de urgență fără rezultat, care avertizau despre locul exact unde erau pe punctul de a pieri, care își luau rămas bun, care încercau să-și susțină rudele, fizic și moral, înregistrarea momentului în care apa a târât mașina în care se aflau doi”, detaliază rezoluția.
La cererea acuzației populare exercitate de Acció Cultural dДжерело новини Valencià (ACPV), judecătoarea a decis să includă în dosar documentarul TVE „Las horas críticas”. Instructoarea solicită și televiziunii publice autonome À Punt „materialele brute cu imagine și sunet” ale acestui program. Imaginile o arată pe Pradas alături de principalul inculpat în cauză, fostul consilier de Justiție și Interior în timpul inundației, Salomé Pradas, la CECOPI din L’Eliana, seara.