Cazul fostului judecător Luis Acayro Sánchez (Tenerife, 1976) este departe de a fi unul obișnuit. Pe lângă faptul că un tribunal decide să înlăture un magistrat din profesie, situația devine și mai neobișnuită atunci când sentința este pronunțată de o Curte Supremă profund divizată. Cu trei voturi pentru și două împotrivă, s-a decis suspendarea din cariera judiciară pentru 10 ani a acestui magistrat, care deținea un post în Santander (Cantabria) și care, timp de ani de zile, a luptat împotriva corupției urbanistice. Acayro, condamnat pentru prevaricare, își propune să câștige apelul la Curtea Constituțională.

Pedeapsa inițială, impusă de Tribunalul Superior de Justiție din Cantabria (TSJC), a fost agravată, implicând pierderea definitivă a funcției și incapacitatea de a ocupa timp de un deceniu orice post cu funcții jurisdicționale sau publice. Chestiunea de fond a fost strict juridică: dacă a comis o "eroare" în luarea unei decizii sau dacă a acționat într-un mod injust "în cunoștință de cauză".

Faptele datează din 2018, când Acayro, pe atunci titular al Judecătoriei Contencios-Administrativ numărul 2 din Santander, a emis o ordonanță prin care cerea Primăriei din Castañeda (1.600 de locuitori) documentația pentru a justifica o serie de contracte care susțineau o acțiune urbanistică, precum angajarea avocatului extern José María Real de către consiliu. Cazul a fost clasat în 2019, ca multe altele, dând dreptate Primăriei. Însă în 2021, doi ani mai târziu, avocatul Real, împreună cu Baroul din Cantabria, a reluat subiectul pentru a depune o plângere penală împotriva judecătorului pentru prevaricare.

Chestiunea centrală era dacă judecătorul și-a depășit competențele când a cerut informații Primăriei și dacă a făcut-o cu intenție injustă. Pentru prevaricare, trebuie să existe intenție, iar dovedirea acesteia pentru a exclude un magistrat din profesie este dificilă, explică mai multe voci juridice. În primul rând, deoarece funcționează sistemul de recursuri interne care corectează erorile pe care le pot comite judecătorii și, în al doilea rând, deoarece nu este ușor să demonstrezi că o decizie — inclusiv cea de a închide pe cineva care ulterior este achitat — nu a fost o simplă greșeală.

Surse juridice legate de caz explică, de asemenea, că în spatele acestei plângeri penale, depuse ani mai târziu, au existat neînțelegeri personale împotriva lui Acayro în Cantabria. La acea dată, judecătorul încercase să avanseze la un post în Tribunalul Superior de Justiție din Cantabria (TSJC), pentru care Consiliul General al Justiției desemnase un alt magistrat. Acayro contestase fără succes promovarea acestui alt magistrat. Însă acest magistrat a participat în Camera care a admis plângerea împotriva sa, precum și în tribunalul care l-a judecat și l-a condamnat.

Sentința Camerei Penale a Curții Supreme a fost comentată în anumite cercuri judiciare nu atât pentru pedeapsa în sine, cât pentru voturile disidente extrem de dure ale magistraților Antonio del Moral și Leopoldo Puente, care au considerat că cei trei colegi ai lor — raportorul, Vicente Magro; președintele Camerei, Andrés Martínez-Arrieta; și magistrata Ana Ferrer — "manipulau sau răstălmăceau" faptele declarate probate în sentința inițială (cea a Tribunalului Superior de Justiție din Cantabria) pentru a elimina orice urmă de "greșeală" și a putea asocia conduita delictivă.

Votul disident a constituit baza recursului de amparo (protecție constituțională) prezentat de Acayro la Curtea Constituțională. "Faptele probate [din sentința inițială] în niciun caz nu fac aluzie la conștientizarea injustiției pe care o cere infracțiunea de prevaricare judiciară dolozivă a articolului 466 din Codul Penal, ceea ce, prin sine însuși, ar fi trebuit să ducă la achitare", reflectă documentul. În opinia sa, Curtea Supremă a încălcat interdicția de a "reconsidera sau reevalua" faptele probate împotriva acuzatului și a introdus aspecte care nu existau în sentința inițială.

Tribunalul din Cantabria a consemnat în scris că Acayro "credea în mod eronat că acționa în îndeplinirea obligației sale profesionale", astfel că el argumentează, în acest recurs prezentat pe 3 noiembrie, că "nu este posibil ca un individ să creadă că acționează în îndeplinirea unei datorii — adică, conform dreptului — și, în același timp, să fie conștient că emite o decizie injustă".

În plus, el introduce teza că nu a avut dreptul la un judecător imparțial din cauza participării la proces a magistratului împotriva căruia inițiase o procedură administrativă în cadrul Consiliului General al Justiției pentru a putea avansa și a obține un post în Tribunalul Superior de Justiție din Cantabria. Deși Acayro a încercat să îl recuze, nu a reușit. Dacă Curtea Constituțională va decide să analizeze fondul acestei chestiuni, ar putea trasa o linie mai clară în limitele prevaricării judecătorilor.