În câteva cuvinte
Articolul denunță practica înșelătoare a utilizării aromelor "naturale" derivate din sfeclă în produsele comercializate ca tartufata, subminând autenticitatea și calitatea așteptată de consumatori. Se subliniază impactul negativ asupra experienței gustative și frustrarea față de marketingul gastronomic.
Industria alimentară este adesea un teatru al aromelor, unde produsele etichetate ca fiind "gourmet" pot ascunde o realitate diferită. Un exemplu elocvent este cel al tartufatei, o pastă sau pateu aromat, care se presupune că ar conține trufe. Însă, experiențele consumatorilor arată că realitatea poate fi departe de imaginea idilică promovată de marketing.
Mulți se confruntă cu o senzație persistentă de "aromă de trufe și înălbitor" după ce consumă astfel de produse, o experiență adesea asociată cu extractele sintetice de trufe. Aceasta ridică întrebări legitime despre autenticitatea produselor, mai ales când acestea sunt promovate de "artizani" cu imagini bucolice și slogane despre "autenticitate" și "respect pentru pământ".
Produsele de tip tartufata, prezentate ca fiind capabile să transforme o simplă cremă de dovleac într-o experiență de "înaltă gastronomie", sunt adesea vândute la prețuri ridicate, deși conțin un procent minim de trufe, cum ar fi 7% trufe de vară. Problema apare atunci când eticheta include termenul generic "aromă", fără a specifica "de trufe".
Regulamentul (UE) 1334/2008 stipulează că un produs poate indica "aromă naturală de trufe" doar dacă 95% din aceasta provine din trufe reale. Însă, dacă se menționează doar "aromă naturală" (fără "trufe"), aceasta poate proveni dintr-un proces industrial de fabricare a compușilor aromatici din surse naturale, cum ar fi sfecla fermentată, și nu din trufe.
Această portiță legală permite producătorilor să utilizeze arome derivate din ingrediente ieftine, menținând în același timp eticheta "natural". Rezultatul este un produs care, deși legal, oferă o experiență gustativă inferioară și adesea neplăcută, caracterizată printr-o aromă mai puțin echilibrată și subtilă decât cea a trufei autentice. Aceasta poate duce la indigestie și senzații iritante, departe de rafinamentul promis.
Frustrarea crește în fața acestei "imposturi gastronomice", unde termeni precum "artizanal", "teritoriu" și "natural" sunt folosiți abuziv pentru a justifica prețuri premium pentru substitute mediocre. Consumatorii sunt îndemnați să fie mai vigilenți și să aleagă autenticitatea în detrimentul pretențiilor de marketing.
