Francesca Albanese, Raportorul Special al ONU pentru situația drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate, a declarat că Gaza riscă să devină „un muzeu al genocidului”. Rolul său a căpătat o importanță crescândă în urma masacrelor din regiune, iar avocata italiană își continuă munca de denunțare, ignorând criticile și amenințările din partea Israelului și a Statelor Unite.

Deși îi este interzisă intrarea în Cisiordania și Gaza încă din 2022, de la începutul mandatului său, Albanese își desfășoară activitatea de la domiciliul său din Tunis, folosind doar conexiunea Wi-Fi și ecranul. Prin intermediul acestor instrumente, ea reușește să „mute munți”, organizând numeroase întâlniri și interviuri prin Zoom cu consilieri, organizații, guverne și jurnaliști din întreaga lume.

Născută în Ariano Irpino, Italia, în urmă cu 48 de ani, Francesca Albanese și-a dedicat cariera drepturilor omului. A fost profund marcată de evenimente precum masacrul refugiaților din Liban din 1982, când a auzit pentru prima dată cuvântul „Palestina”. Anii petrecuți la Ierusalim (2010-2012) au confirmat viziunea sa asupra unui sistem de „apartheid” în regiune.

În 2020, a co-scris cartea „Refugiații Palestinieni în Dreptul Internațional”, care a propulsat-o în funcția actuală. În 2022, a devenit prima femeie Raportor Special independent, fără salariu și cu resurse limitate, un rol care a atras rapid o notorietate semnificativă.

Presiunile asupra sa au escaladat, în special după raportul din martie 2024, în care a utilizat termenul „genocid”. Aceasta a atras amenințări reale la adresa ei și a familiei sale, iar ambasadorul Israelului la ONU a acuzat-o public de a fi „o vrăjitoare malefică”. Statele Unite i-au interzis intrarea și i-au blocat conturile, acuzând-o de „prietenie cu teroriștii” și „antisemitism flagrant”.

În ciuda acestor provocări, Albanese refuză să cedeze. Ea consideră că este un moment istoric crucial și că este vital să reziste pentru a proteja sistemul legal și libertatea copiilor săi. Ea este inspirată de tinerii care protestează și care o compară cu Giordano Bruno, un filosof ars pe rug pentru erezie, văzând în ei o reînviere a conștiinței civice.

Albanese subliniază că criticile sale sunt îndreptate împotriva „apartheidului”, nu împotriva Israelului sau a evreilor, și condamnă utilizarea etichetei de „antisemitism” pentru a reduce la tăcere discuțiile despre respectarea dreptului internațional. Ea acuză Washingtonul și Bruxellesul că subminează sistemul internațional de justiție pentru a proteja Israelul.

Întrebată despre viitorul Gazei în zece ani, răspunsul său este sumbru: „Va fi un muzeu al genocidului”. Ea continuă să lupte, afirmând că nu va permite ca amenințările să-i afecteze spațiul personal, deja tulburat de realitatea genocidului și a suferinței.