Karl Marx, figura emblematică a gândirii de stânga, se bucură de o revigorare a interesului în secolul XXI. Ideile sale sunt reevaluate ca un răspuns la cei care considerau că conflictele de clasă aparțin trecutului. Influența sa este evidentă în rândul gânditorilor contemporani și în analizele post-capitaliste, care includ concepte precum venitul universal de bază, degrowth-ul sau o societate post-muncă sprijinită de tehnologie.

Încă din 2008, odată cu debutul erei „policrizei” globale, numeroase voci au căutat să readucă în atenție figura influentului gânditor din Trier. Deși la un moment dat se glumea că Marks & Spencer a învins Marx & Engels, realitatea este că, în plin secol XXI, când provocările existențiale par să vină din toate direcțiile, Marx continuă să inspire diverse curente de gândire.

Un congres de succes intitulat „Actualitatea lui Marx: noi lecturi și perspective”, desfășurat la Universitatea Complutense din Madrid, a explorat aceste derivate ale operei sale. O lucrare recentă, „În umbra lui Marx” (Akal), continuă să analizeze modul în care filosoful german se încadrează în contextul turbulent actual. Experții subliniază că marxismul rămâne relevant, fiind o „voce a revanșei secolului XX” împotriva ideilor că crizele economice și conflictele de clasă ar fi dispărut într-o lume globalizată și digitalizată.

Marxismul este considerat seminal, oferind numeroase răspunsuri la criza permanentă a capitalismului, atât la nivel politic, social, cât și ecosocial. Nu este o gândire marginală; în 2023, Marx a fost desemnat cel mai influent gânditor pentru stânga actuală într-un sondaj, influențând autori contemporani din diverse domenii.

O abordare modernă a operei sale pledează pentru o revenire la autorul original, fără dogmatism, considerând textele sale ca o lucrare deschisă, cu multiple faze. Acest curent respinge ideea că Marx ar fi prezis prăbușirea inevitabilă a capitalismului din cauza contradicțiilor interne, argumentând că sistemul va dispărea doar ca urmare a unei acțiuni umane conștiente.

Trei idei fundamentale ale lui Marx rămân relevante pentru analiza contemporană: iluzia că capitalul produce profituri fără muncă, scopul producției capitaliste fiind exclusiv profitul (cu efecte distructive asupra muncitorilor și mediului), și natura ciclică a crizelor capitaliste, care nu sunt accidente, ci rezultate ale cursei pentru profit.

Lumea s-a schimbat semnificativ de la Marx, dar ideile sale persistă. Citirile actuale se îndepărtează de interpretările dogmatice, cum ar fi cele care au transformat marxismul într-o „religie”. Însuși Marx a declarat la un moment dat că nu este marxist, frustrat de aceste derivate. Experții recomandă o abordare realistă și pragmatică.

Ideile lui Marx servesc ca instrumente pentru a analiza probleme contemporane. Gânditori precum Silvia Federici, Nick Srnicek și David Harvey aplică lentilele marxiste la feminism, capitalismul de platformă și dreptul la oraș. Lucrări recente precum „Capitalul în secolul XXI” a lui Thomas Piketty și „Capitalul în era Antropocenului” a lui Kohei Saito, care reinterpretează Marx ca un autor preocupat de mediu, demonstrează actualitatea sa.

Criza ecologică este văzută ca „bătălia finală” în care marxismul are un rol important de jucat, necesitând o abordare pragmatică și conștientă a timpului. Stânga contemporană trebuie să articuleze o heterogenitate de lupte, incluzând ecologismul, feminismul, drepturile LGBTQ+ și antiracismul. Transformarea capitalismului este considerată posibilă în această eră a degradării sociale.

Conceptul de post-capitalism, care include venitul universal, degrowth-ul și o societate post-muncă, este preferat de criticii sistemului, evitând conotațiile negative ale „comunismului” asociat cu dictaturi totalitare. Aceste propuneri vizează o emancipare în care căutarea profitului nu guvernează existența umană, dar lasă loc și pentru un rol al pieței ca instrument util.

Pe de altă parte, forțele de dreapta continuă să invoce „spectrul comunismului” și „marxismul cultural” ca inamici necesari pentru legitimare. Această „inimizare” demonstrează nevoia dreptei de a fabrica adversari, în timp ce stânga instituțională pare să se replieze defensiv. Poate că adevăratul „spectru” este frica de o gândire profundă, în locul sloganurilor simpliste. Marxismul, în acest context, oferă o „scuză” pentru a continua să ne ocupăm de probleme „plictisitoare” precum sărăcia și inegalitatea, care ar putea fi rezolvate cu nivelul actual de dezvoltare.