Spania se confruntă cu o provocare semnificativă în sistemul său educațional: este una dintre țările dezvoltate cu cel mai mic procent de școli care oferă lecții de recuperare gratuite elevilor în afara orelor de curs. Această situație, cu doar 40% dintre centrele de învățământ secundar care oferă astfel de programe – cu 25 de puncte procentuale sub media OCDE și mult în urma unor țări precum Coreea sau Regatul Unit, unde procentul depășește 90% – afectează performanța academică și alimentează sectorul educației private, denumit „educația din umbră”.

Juan, un elev din Albacete, a beneficiat de aceste lecții gratuite timp de doi ani, în clasele I și II de gimnaziu. „M-a ajutat în toate materiile, dar mai ales la matematică, cu ecuațiile, și la limba spaniolă, cu sintaxa, care îmi erau extrem de dificile”, povestește el. Tatăl său, Juan González, profesor la o școală publică, regretă că programul nu este disponibil și pentru clasele superioare. Acum, fiul său trebuie să frecventeze o academie privată, plătind 60 de euro pe lună. „Înainte era gratuit și mergea mai motivat. Lecțiile erau în școala lui, cu colegii, și repetau exact ce le indicau profesorii de dimineață”, adaugă tatăl.

Experții subliniază că absența unor astfel de programe frânează îmbunătățirea rezultatelor educaționale, în special în rândul tinerilor din familii defavorizate. Acest decalaj al Spaniei este legat de tradiția scăzută de personalizare a învățământului. Majoritatea cheltuielilor s-au concentrat pe creșterea numărului de profesori și reducerea numărului de elevi pe clasă, în detrimentul unei abordări individualizate.

Sonia, o mamă de 35 de ani din Alicante, al cărei fiu a participat la lecții de sprijin gratuite, confirmă importanța acestor programe. „Eu și soțul meu suntem șomeri și avem trei copii, așa că pentru noi ar fi fost foarte dificil să plătim. Datorită acestui ajutor, a reușit să avanseze”, afirmă ea. Problema este agravată de creșterea numărului de elevi străini, mulți dintre aceștia având nevoie de sprijin suplimentar pentru a ține pasul cu ritmul academic, iar rata lor de abandon școlar timpuriu este de trei ori mai mare decât a elevilor autohtoni.

Un exemplu elocvent este cazul Fătimei, o elevă de 15 ani din Guadarrama, Madrid. Ajunsă în Spania în clasa I de gimnaziu fără a vorbi spaniola, era convinsă că va repeta anul. Datorită orelor de recuperare oferite de centrul său, în grupuri mici, a reușit să depășească dificultățile. Acum, Fátima, a cărei mamă este casnică și tatăl lucrează într-un restaurant, este în clasa a IV-a de gimnaziu, are note bune și intenționează să urmeze un bacalaureat științific, visând la Medicină.

Chiar dacă directorii de institute recunosc valoarea acestor programe, ei sunt de acord că acestea nu acoperă nevoile reale. Multe programe încep târziu în anul școlar, iar numărul de elevi care pot beneficia este adesea limitat, acoperind doar aproximativ 5% din elevi, de obicei pe cei cu cele mai mari dificultăți și doar din primele clase de gimnaziu.

Există inițiative de finanțare la nivel regional și național, dar multe școli oferă aceste lecții gratuite datorită eforturilor directorilor, colaborării cadrelor didactice – uneori voluntari – și depășirii rigidității orare a sistemului public. De exemplu, directorul Institutului Ramón y Cajal din Albacete a inițiat proiectul cu ajutorul unui portar cu contract cu normă parțială și a studenților voluntari de la Facultatea de Educație. La Institutul Virgen del Remedio din Alicante, directoarea a utilizat profesori de la programele de Formare Profesională, iar ulterior, după relocarea acestora, a angajat un profesor cu fonduri de la Ministerul Educației, însă a fost nevoită să reducă numărul de elevi de la 40 la 20 și să limiteze programul la clasa I de gimnaziu.