Poliția bască Ertzaintza a adoptat un nou protocol, începând să includă naționalitatea deținuților în rapoartele sale, o schimbare față de politica anterioară menținută timp de decenii. Guvernul basc și Partidul Naționalist Basc (PNV), care controlează Consiliul de Securitate, au justificat această decizie prin necesitatea transparenței și combaterea dezinformării, precum și a datelor trunchiate.

Într-o societate contemporană, puternic conectată și saturată de informații, orice inițiativă menită să demonteze legătura dintre imigrație și criminalitate – o asociere pe care statisticile o infirmă în mod repetat – ar trebui salutată, dar și analizată cu rigoare. Discursul extremist a câștigat teren, printre altele, din cauza imobilismului, a paternalismului excesiv și a lipsei de educație din partea instituțiilor democratice cu privire la beneficiile și provocările imigrației. Prin urmare, este esențial ca informațiile furnizate acum să fie gestionate cu cea mai mare prudență, pentru a evita perpetuarea a ceea ce se dorește a fi combătut și pentru a nu stigmatiza comunități întregi, întărind stereotipurile rasiste și xenofobe.

Nu există o justificare policială sau de securitate pentru decizia Guvernului basc. De altfel, Ministerul de Interne al Spaniei, deși defalcă datele despre deținuți și suspecți în funcție de naționalitate, nu a impus o astfel de măsură. Motivul invocat de Ertzaintza este lupta pentru adevăr într-un context în care datele sunt manipulate pentru a justifica înăsprirea discursurilor anti-imigrație. Eficacitatea acestei măsuri va trebui evaluată în funcție de atingerea acestui scop.

Peste 9,8 milioane de persoane locuiesc în Spania, dintre care 7,1 milioane își păstrează naționalitatea de origine. Imigrația crescândă din ultimii ani nu numai că a făcut Spania mai diversă, ci și mai prosperă. În ciuda numărului mai mare de străini, rata criminalității, măsurată prin infracțiuni penale la mia de locuitori – excluzând criminalitatea cibernetică – se situează astăzi la 40,6 infracțiuni la mia de locuitori, fiind una dintre cele mai scăzute din istorie și una dintre cele mai mici din lume, conform datelor Ministerului de Interne.

Infracțiunile nu au naționalitate, rasă sau religie. Nu există culturi înclinate în mod special către comiterea acestora. În spatele fiecărei acuzații rasiste și xenofobe se ascunde o problemă economică. Coeziunea socială poate fi asigurată doar printr-un angajament ferm față de pilonii publici ai statului bunăstării (educație, sănătate, asistență și securitate socială), care sunt din ce în ce mai neglijate. Înțelegerea importanței acestora și dotarea lor corespunzătoare pentru a răspunde nevoilor unei societăți în schimbare ar contribui la prevenirea conflictelor potențiale. Menținerea securității, fără de care nu există libertate, este una dintre responsabilitățile administrațiilor. Nerealizarea acesteia afectează calitatea vieții cetățenilor, precum și calitatea democrației în sine. Cu toate acestea, consolidarea securității nu înseamnă doar îmbunătățirea răspunsului – sau a informațiilor – poliției, ci și prevenirea abandonului serviciilor sociale. Dacă Spania nu dorește ca antipolitica să-i otrăvească conviețuirea, trebuie să fie o societate de primire demnă și ordonată, nu una care îi opune pe cetățenii vulnerabili cu străini la fel de vulnerabili.