Alegerile prezidențiale din Chile, programate pentru 16 noiembrie 2025, vor desemna succesorul actualului președinte Gabriel Boric. Pe 18 august, Serviciul Electoral (Servel) a confirmat opt candidaturi pentru Palatul La Moneda, sediul prezidențial.

Printre candidați se numără Jeannette Jara, reprezentanta stângii guvernamentale, care a câștigat primarele coaliției "Unidad por Chile". Contracandidatele sale includ Evelyn Matthei din "Chile Vamos", reprezentând dreapta tradițională; José Antonio Kast, din partea extremei drepte republicane; libertarul Johannes Kaiser, de asemenea din extrema dreaptă; populistul Franco Parisi, de la Partidul Poporului (PDG); alături de independenții Marco Enríquez-Ominami, Harold Mayne-Nicholls și Eduardo Artés.

Jeannette Jara: Avocata și fosta ministră a Muncii în administrația Boric a obținut susținerea Partidului Comunist și a devenit candidatul unic al stângii oficiale, fiind susținută și de Democrația Creștină, de centru, și de alte partide mici de stânga.

Evelyn Matthei: Candidata dreptei tradiționale, susținută de partidele RN, UDI și Evópoli, a decis să participe direct în primul tur, refuzând primarele cu extrema dreaptă. A primit sprijin și de la partidele de centru Democrații și "Amarillos por Chile".

José Antonio Kast: Liderul Partidului Republican, o figură proeminentă a extremei drepte chiliene, va concura direct în primul tur. Pe lângă sprijinul Partidului Social Creștin, o formațiune ultraconservatoare legată de bisericile evanghelice, Kast se confruntă cu concurenți în propriul său sector.

Johannes Kaiser: Deputatul, fost membru republican, care a fondat Partidul Național Libertarian, s-a înscris cu un discurs chiar mai radical decât Kast pe teme de securitate, migrație și economie.

Franco Parisi: Economistul se prezintă pentru a treia oară, sub egida PDG, un partid care a avut o ascensiune rapidă, dar a pierdut reprezentarea parlamentară. Parisi își menține discursul anti-establishment.

Marco Enríquez-Ominami: Fostul deputat socialist își înregistrează a cincea candidatură prezidențială, un record pentru perioada post-dictatură, concurând ca independent după ce a strâns numărul necesar de semnături.

Harold Mayne-Nicholls: Jurnalistul și fostul președinte al Asociației Naționale de Fotbal Profesionist (ANFP) a obținut susținerea necesară pentru o candidatură independentă, refuzând ofertele partidelor. Poziția sa politică este fluidă, dar a primit sprijin de la figuri centriste.

Eduardo Artés: Profesorul și liderul stângii radicale se prezintă pentru a treia oară ca independent. Cunoscut pentru pozițiile sale extreme, inclusiv în politica externă, Artés este un susținător al regimurilor din Coreea de Nord, Venezuela și Nicaragua.