În câteva cuvinte
Articolul examinează critic războiul împotriva drogurilor din Caraibe, sugerând că este un instrument de control politic american, mai degrabă decât o soluție reală la traficul de droguri. Se evidențiază ipocrizia și execuțiile extrajudiciare, în timp ce problemele de fond persistă.
Operațiunile împotriva bărcilor care transportă droguri în Caraibe, adesea prezentate ca parte a războiului global împotriva drogurilor, sunt percepute de mulți ca fiind, de fapt, un mijloc de control politic asupra guvernelor străine. Această perspectivă nu este nouă, având rădăcini istorice adânci în critica politicilor antidrog.
În februarie 1979, fostul președinte columbian Alberto Lleras Camargo a publicat o cronică de opinie, răspunzând unui articol din revista Time intitulat „The Colombian Connection”. Lleras Camargo a ironizat „onoarea îndoielnică” acordată Columbiei de a „narcotiza, otrăvi și corupe milioane de nord-americani”, subliniind cum influența percepută a țării sale asupra societății anglo-saxone și protestante a fost exagerată și folosită în scopuri politice.
Decenii mai târziu, retorica pare să se fi perpetuat. Declarații publice, cum ar fi cele din cadrul Organizației Națiunilor Unite, despre „băieți răi teroriști” care introduc „droguri otrăvitoare” în Statele Unite, însoțite de amenințări cu „ștergerea de pe fața pământului”, justifică acțiuni militare. Afirmația că „fiecare barcă scufundată transportă droguri care ar putea ucide peste douăzeci și cinci de mii de americani” este contrazisă de realitate. Specialiștii subliniază că majoritatea deceselor prin supradoză în SUA sunt cauzate de fentanil, produs în Mexic, nu de cocaină.
Conform unor rapoarte, începând cu luna septembrie, armata Statelor Unite ar fi ucis zeci de cetățeni latino-americani, acuzându-i de „narco-terorism” fără a oferi probe, fără judecată și fără sentință. Imaginile cu bărcile atacate în ape internaționale, urmate de explozii și rămășițe imposibil de identificat, sunt considerate execuții extrajudiciare. Astfel de acțiuni ridică semne serioase de întrebare cu privire la respectarea drepturilor omului și a legislației internaționale.
Este evident că aceste atacuri nu sunt menite să protejeze pe nimeni de nimic, ci servesc altor scopuri. De-a lungul istoriei, războiul împotriva drogurilor a fost adesea un pretext pentru controlul politic al guvernelor străine, sau, în cel mai rău caz, o formă de intervenție imperialistă. Această „problemă utilă” continuă să fie menținută, deoarece servește interese politice mai largi, mai degrabă decât o soluționare autentică a traficului de droguri.
