Muzeul de Artă Abstractă din Cuenca, adesea numit "cel mai frumos muzeu din lume" de către Alfred Barr, primul director al MoMA, își deschide porțile către o nouă dimensiune a istoriei sale prin lansarea unui proiect ambițios de istorie orală. Acest demers, inițiat în 2021 de David Plaza, responsabilul programului educațional al Fundației March, își propune să adune mărturii video de la persoanele care au fost martore la geneza și evoluția acestui spațiu cultural emblematic.

Înființat în 1966 de artistul și mecena Fernando Zóbel, împreună cu un grup de creatori, muzeul a reprezentat un punct de cotitură pentru Cuenca. Amplasat într-una dintre pitoreștile Case Suspendate, cu vedere la defileul râului Huécar, a fost un pionier în Spania dictatorială, fiind unul dintre primele muzee dedicate artei contemporane și, mai mult, condus de artiști. Contribuția lui Zóbel, susținut de prietenul său Gustavo Torner și de alți mari artiști precum Gerardo Rueda, Manolo Millares și Antonio Saura, a fost crucială în dezvoltarea scenei artistice spaniole și în formarea unui nou public. Muzeul găzduiește una dintre cele mai reprezentative colecții de artă abstractă spaniolă din a doua jumătate a secolului XX, atrăgând peste 80.000 de vizitatori anual.

Proiectul de istorie orală documentează nu doar momentele cheie din viața muzeului, ci și impactul său asupra locuitorilor din Orașul Vechi din Cuenca. Interviurile cu vecinii care l-au cunoscut pe Zóbel și au asistat la transformarea orașului oferă o perspectivă intimă asupra influenței artistului și a instituției. Aceste mărturii completează arhiva scrisă și fotografică existentă, creând o memorie vie a muzeului și a comunității sale. Capitolele audiovizuale rezultate sunt expuse atât la muzeu, cât și în instituții internaționale, cum ar fi Ayala Museum din Filipine și National Gallery din Singapore.

Impactul cultural al muzeului a depășit granițele locale încă de la inaugurare, fiind remarcat de publicații internaționale precum revista Time. Personalitatea deschisă și curioasă a lui Zóbel l-a transformat într-un membru iubit al comunității din Cuenca, documentând viețile oamenilor prin fotografiile sale. Alegerea Cuencăi ca locație pentru muzeu, în detrimentul Toledo, a fost influențată de peisajul său uimitor, iar implicarea lui Zóbel a impulsionat dezvoltarea meșteșugurilor locale. Sub umbrela Muzeului de Artă Abstractă, au apărut ulterior și alte instituții culturale importante, consolidând rolul Cuencăi ca centru artistic.