La patru ani după ce o victorie în primarele de stânga a proclamat că „Chile va fi mormântul neoliberalismului”, realitatea politică din țară arată o cu totul altă imagine. Neoliberalismul chilian nu doar că prosperă, ci și dreapta radicală a câștigat teren semnificativ.

Rezultatul primei runde a alegerilor prezidențiale a fost un șoc pentru stânga. Candidata comunistă a obținut 26,85% din voturi, la mică distanță de candidatul dreptei radicale (23,92%). Împreună, cei trei candidați de dreapta au acumulat peste 50% din voturi, un scor impresionant având în vedere participarea de 85% a electoratului. Această situație pune candidata de stânga într-o poziție extrem de dificilă pentru al doilea tur, cu puține șanse de a-și extinde baza electorală.

Se anticipează o fragmentare a Congresului chilian, în special a Camerei Deputaților, unde partide precum „Partido de la Gente” (Partidul Poporului), susținând pe Franco Parisi, au demonstrat o forță electorală surprinzătoare, obținând 14 deputați și 12% din voturi. Această fragmentare subliniază o tendință a deputaților de a acționa autonom, cu o loialitate redusă față de organizațiile colective.

Candidatul de dreapta, Kast, și-a consolidat poziția prin conexiuni internaționale puternice cu partide ultra-conservatoare și reacționare, participând la evenimente precum festivalurile „Viva Europa” și întâlnindu-se cu lideri precum Giorgia Meloni. Aceasta demonstrează o strategie de poziționare în peisajul politic global al dreptei radicale.

Întrebarea fundamentală rămâne: de ce neoliberalismul nu a capitulat în Chile, ci a cunoscut o renaștere radicală? Răspunsul va necesita o analiză aprofundată a guvernului de nouă stânga, care se confruntă acum cu o înfrângere electorală severă.